Doamne, dintre cele-o sută
Eu sunt oaia cea pierdută.
Şi cu cât privesc în urmă
Mă îndepărtez de turmă.
Rătăcesc pe drum cu spini,
mă hrănesc cu rădăcini,
lacrima îmi curge vale…
Doamne, ieşi-mi iar in cale!
Fără Tine, acum ştiu,
Totu-i rece şi pustiu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu