Zilele trecute am avut o mare bucurie: primirea acestei antologii în care au fost acceptate şi câteva dintre poeziile mele postate pe acest blog
MULŢUMESC, VALENTINA BECART!!!
Aici găsiţi o recenzie excepţională a Antologiei de mai sus, semnată de Cezarina Adamescu
P.S. Mulţumesc Mariana, de "Psalmul de dor" pus în inima mea. Cu tine alături am făcut ucenicia într-ale poeziei, tu mi-ai dar curajul şi puterea de a merge mai departe. Sunt bucuros să te regăsesc şi pe tine în paginile acestei antologi.
2 comentarii:
Te felicit din toată inima, Sorin, şi mă bucur pentru tine mai mult decât pentru mine :)
Am parcurs ucenicia în ale ,,poeziei jocuri", cum spui tu în una din poezii, împletindu-ne versul cu părtăşii de neuitat. ,,Psalm de dor" e bucuria, extazul ce nu se poate rosti în cuvinte...E taina aceea a creaţiei şi a Iubirii ce ne uneşte pentru o clipă cu Creatorul, punând în suflet un dor ce va cânta mereu...
Aştept cu nerăbdare volumul propriu de poezii...şi romanul pe care va trebui să îl începi a scrie :)
Şi pentru că ,,părintele" versului nostru e fratele Traian Dorz, îl ,,las" pe el să îţi şoptească din sferele înalte câteva îndemnuri, pe care îndrăznesc şi eu să le îngân...
,,Dragul meu frăţior, Sorin! Sensibilizează-ţi sufletul până la a auzi muzica sferelor, armonia stelelor, melodia lunii, şopotul izvoarelor, foşnetul frunzei, tăcerea ierbii, cântecul luminii, unduirea umbrelor...
Crează-ţi stări sufleteşti înalte. Fă-ţi timp şi linişte să auzi în sufletul tău undele divine care plutesc veşnic printre sferele de sus, unde cântă corurile veşnice ale îngerilor dragostei şi ai frumuseţii. Umple-ţi acolo sufletul, ochii, toată fiinţa ta cu tot ce numai tu poţi auzi acolo; apoi întoarce-te pe genunchi şi ne spune cu lacrimi ce ţi-a mai rămas după ce ai pătruns din nou în lumea asta a noastră.
Să doreşti suferinţa – şi, când vine, sub orice formă va veni ea, n-o urâ, ci iubeşte-o! Ea îţi va acorda harfa inimii să poată cânta în cel mai limpede şi mai duios fel cântarea dragostei nemuritoare din Jertfa lui Iisus, cel Dintâi care ne-a învăţat-o.
Suferinţa şi iubirea sunt surori veşnice cu cântarea şi poezia nemuritoare. Orice creator adevărat le-a cunoscut.
Durerea şi iubirea aduc în sufletul creatorului, în fiinţele celor inspiraţi de Dumnezeu, stările unice, singurele din care poţi într-adevăr să te contopeşti cu Acela care a suferit cel mai multşi a iubit cel mai frumos. Care a muncit cel mai greu, a plâns cel mai amar şi S-a rugat cel mai fierbinte."
Fii binecuvântat, Sorin! Îţi mulţumesc pentru neuitatele ,,părtăşii creatoare", aşa cum spunea fratele Traian...şi poate că spune şi acum...îl simt mereu printre noi...
Recenzie Antologie de poezie ( 55 de poeţi contemporani - pagini alese)Recenzie Antologie de poezie ( 55 de poeţi contemporani - pagini alese)
autor: Cella Negoiescu
Trimiteți un comentariu