"Eu" şi "eu"

Azi, în tăcere,

am făcut o călătorie
lungă, în cădere…
până în adâncul inimii…
Am mers pe cărări de iubire
şi apoi,
m-am coborât în adâncul
care încă mai ascunde multe mistere…

unul mai mare ca altul…
M-am coborât
să-L caut pe Dumnezeu.
M-am cutremurat
văzând
tronând
un alt „eu”
în loc de Dumnezeu.
Simţeam că totul se destramă…
Eu, în faţa unui alt „eu”?
Ochii mei tremurau
căutând în străfunduri
o dâră de sânge:
Cine-I rănitul?
E poate, Preaiubitul?!
Oare plânge?!...

Păşesc greoi...
picioarele îmi sunt ca de plumb,
şi grele, şi moi...
Deodată,
în faţa unei uşi mă trezesc...
În faţa uneia-ncuiată...
Nimica nu zăresc...
Necăjit,
mă aşez în prag,
dezamăgit,
cu nouri în privire
întrebându-mă:
,,Oare cine făcuse
acele cărări de iubire?”

Aştept în prag,
cu gândurile-mi duse...
poate cineva îmi va deshide.
Plâng...
Mi-e teamă să bat...
Mi-e teamă
să nu-mi deschidă un alt „eu”!
Dar deodat’
aud o chemare,
ca un susur dulce,
ca o adiere:
-Hei, tu,
cel care stai acolo şi aştepţi,
uşa-i deschisă!
-O! E El, Preaiubitul…!
Iartă-mă, Doamne!
Pe umerii mei apasă
o întreagă povară
de păcate...
Mi-e inima amară...
şi grea...fă-mi-o uşoară!


Iată-mă singur înaintea Ta
în liniştea dulce a serii.
Iartă-mă, Doamne,
că mult am vorbit
şi puţin am împlinit;
Iartă-mă, Doamne,
pentru vorbele goale
lipsite de rod!...


Preaiubitul meu
m-a strâns prieteneşte de mână,
cu mâna-I sfântă şi moale,
zicându-mi:
-Eşti trup din Trupul meu
Zidire vie a templului lui Dumnezeu!
-Dar, Doamne,
am văzut tronând un “eu”?
-Nu-ţi fie teamă de nimic,
spuse Dumnezeu…
Spune ,,da”!
Fiul Meu,
atât aştept...
Am spus “DA”
Şi m-am trezit
Cu fericirea-n piept,
fără ,,eul” meu,
doar cu ,,Eul” lui Dumnezeu…

Îţi mulţumesc, Doamne,
pentru această călătorie,
pentru această visare!...
Îţi mulţumesc că eşti
şi-n visul meu...
Că eşti cu mine mereu...
Preaiubit Dumnezeu
Fii fericitul meu ,,Eu”!