de hotar între ani
iată-mă din nou
la graniţa dintre timpuri,
între un „a fost”
încă plin de amintiri
şi un „va fi”
pe care mi-e teamă
și dor să îl ating.
toate zilele mele,
cu rugăciunile şoptite,
cu genunchii obosiţi,
cu inima mea uneori mică,
alteori prea încărcată de tăceri.
am venit la Tine plângând
şi mi-a fost ruşine
că nu ştiu să zâmbesc
mereu în prezenţa Ta…
dar Tu nu m-ai alungat niciodată.
M-ai primit
cu praful drumului pe suflet,
cu zdrobirile mele ascunse,
şi m-ai strâns la pieptul Tău
fără mustrare.
dacă am rănit, vindecă.
Dacă am judecat, iartă…
Te rog să rămâi cu mine,
în fiecare pas care se naşte
din clipa aceasta.
Rămâi în tăcerea mea,
în bucuria mea,
în dragostea mea
prea mică, dar adevărată.
în încredere,
psalmul de dor
în cânt de bucurie,
şi anul care vine
într-o poveste
scrisă de mâna Ta.
Dumnezeul meu…
Primeşte-mă aşa cum sunt
şi fă-mă pe mine
aşa cum vrei Tu să fiu.
Amin.
Micuțiu Sorin
Un comentariu:
Cu B.Beiușeanul (citire)
,, psalmul de dor, în cînt de bucurie"
versul se modelează ca o metaforă rară,coborîtă din infinitul împărăției cerurilor și al minții
în contemplație; îndreptîndu-se înspre aceeași eternitate care ne cheamă stăruitor SĂ O LOCUIM.
SĂ NE SĂLĂȘLUIM ÎNTR-ÎNSA .
Să ieșim așadar cu pace ,în lume
și din lume, spre a moșteni cele
înalte adică cele proprii firii
noastre celei după chipul și după asemănarea Ziditorului.Iară și iară
Trimiteți un comentariu