Psalm (XXXVI)

 

 

Merg prin zăpadă
printre morminte,
și păcatul meu
merge cu mine.
 
Crucile nu mă judecă,
pământul nu mă întreabă.
Doar tăcerea
mă lasă să stau.
 
În frigul acestui alb
sunt gol înaintea Ta.
Nu știu dacă mă asculți,
dar știu că mă vezi.
Și asta îmi ajunge
ca să mai rămân.
 
Urmele mele
se pierd sub zăpadă,
plânsul meu
nu are martori.
Tu însă
aduni ce se pierde
și nu disprețuiești
ce este frânt.
 
Doamne,
ridică-mă
și voi fi curățit.
Acoperă-mă
cu zăpada Ta
și voi fi mai alb
decât ea.

11.01.2026

Sorin Micuțiu