în covorul de frunze
și-n ceața zglobie
mă pierd
în mine însumi
nu mai știu cine sunt
încotro să o apuc
din înălțimi coboară încet
un aer tomnatic
îmi atinge sufletul
și-l face să se scuture
viața preschimbă anii
în amintiri
uneori fără înțeles
alteori în mici miracole
te face să-ți asumi riscuri
să uiți că trăiești
uneori să te pierzi
e o binecuvântare
doar așa
te regăsești mai puternic
sorin micutiu
27.10.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu