Netimp de noiembrie

nu contează câţi ani am
atâta timp cât respir
minunea din fiecare clipă
trăiesc şi visez
trecerea timpului
e neputincioasă

până mai ieri
am scris despre el
ca despre o unitate de măsură
un grăunte de nisip efemer
captiv într-o clepsidră
ireversibil azi şi reversibil mâine
parcă eram obsedat
de trecerea lui

Prieteni și tăcere

 

Motto: ”Numai cei ce știu tăcea
când vorbesc, grăiesc ceva” (Traian Dorz)
 
În cercul strâns de prieteni,
cuvintele sunt rare,
dar pline de nădejde.

Prietenii adevărați
nu au nevoie de multe vorbe,
ei știu să asculte,
să fie prezenți.
În tăcerea lor,
vorbesc ochii înlăcrimați
la rugăciune,
când lumea-i plină de zgomot și haos.
Inimile lor,
o comoară de aur,
nu te judecă,
nu te grăbesc,
doar te iubesc.
 
28.10.2024
Sorin Micuțiu

Monolog

 

foșnetul ultimei frunze pe ram
mă neliniștește
mi-e teamă că odată cu ea
se va rupe și vraja visului pierdut
în spuma neputințelor noastre

pentru fiecare despărțire
am pus deoparte o crenguță de vâsc
poate într-o zi copleșiți de amintiri
vom răsturna din nou munții
mustind de viață ca-n ziua dintâi

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

 

“Pu hu! Pu hu!”

cântă o pasăre
în noapte
semn rău
spuse vecina
o să moară cineva

ca un magnet
degetul mare
arătătorul și mijlociul
s-au împreunat
inelarul și degetul mic
s-au smerit
spre podul palmei
iar mâna dreaptă
o simți ușoară
atingându-mi fruntea
apoi semnul nou-născutului
iar de la umărul drept
se opri pe umărul stâng

țipătul de pe casă
deveni un ecou
venit parcă dintr-o altă lume
acoperind oftatul prelung
al vecinei
în timp ce împrăștia
pâine și sare
prin curte

de-ar fi să plec
nu dați vina pe cucuvea
mă duc la nuntă

Sorin Micuțiu

Amintiri din cazarmă

"De dimineață,
când soarele nu a răsărit",
la șase fix,
cu ochii grei,
ne trezeam într-un furnicar,
la glasul strident al goarnei.
În treizeci de minute,
nici urmă de somn,
după dușul rece,
patul era strâns,
moneda să sară.

Salutam cu toții,
în rând aliniați,
"Alinierea soldați!",
striga superiorul.
"Am înțeles, să trăiți!",
"Nu am auzit nimic!",
"Am înțeles, să trăiți!!",
"Nu am auzit nimic!",
"Am înțeles, să trăiți!!!".

Recunoștință

Dumnezeu te iubește

îngăduie întristări

cu rost potrivit

lacrimi și dureri

flori și spini

darul Duhului Sfânt

peste inima-ți smerită

Dumnezeu te iubește

îți dă puterea să rabzi

nopțile albe și reci

zilele de necaz

pe drumuri neumblate

darul Duhului Sfânt

peste inima-ți durută

Timpul, ceasul de apoi și veșnicia

Timpul prin viață
ne poartă grăbit,
în valuri de taine,
prin ziua de azi.
E clipa ce trece,
e clipa ce stă,
în timp ce ne pierdem
în cei ce-i iubim.
 
Ceasul de apoi,
un mister adânc,
un prag între lumi,
un vis ce se frânge,
în clipa când timpul
se-oprește-ntr-un gând,
E ceasul când totul
devine un sfârșit,
un simplu popas
în tăcerea profundă,
când șoaptele dragi
sunt doar ecouri și umbre.
 
Veșnicia-i oceanul,
un infinit absolut,
a tot ce-a fost
și a tot ce va fi.

21.10.2024
Sorin Micuțiu

 

Octombrie

vara hoinărește

ascunsă-n aroma pâinii 

coaptă pe vatră 

zâmbește smerit

în roua ochilor

îngenunchează desculță 

lângă sufletul meu 

și mă înalță 

până la soare și înapoi

toamna se tânguie 

simte în ceafă 

răsuflarea iernii 

obrajii înfloriți 

dau timpului arvună 

cerând cu insistență 

un ceas mai mult la masa

roadelor târzii

din pomul vieții

tot ce am cules

sunt doar frunze

 30.09.2022 

sorin micuțiu

Tablou

 

Pe șevaletul vieții,
cu pensula iertării,
pictez vorbele
ca frunzele-n furtună,
focuri de bârfe
aprinse fără milă,
în adâncuri de invidie
scormonind intrigi,
măști schimbătoare
pe chipuri cu două fețe,
sincerități prefăcute
ca un joc de lumini,
vorbe spuse în față
dar și pe la colțuri,
veninul minciunii
în colțuri de zâmbet,
cuțit cu două tăișuri,
bârfitorul, o umbră
în colțuri pustii.
 
17.10.2024
Sorin Micuțiu

Alergarea

 

În alergarea stăruitoare,
cu ochii țintă la Domnul,
alergăm cu El alături,
în fiecare zi.
Cu răbdare și nădejde,
ne căutăm moștenirea,
neprihănirea Lui divină
o purtăm în suflet.
 
Bucuroși în alergare,
cu grabă ne grăbim,
adevărați alergători,
ne-ndreptăm spre cer.
cu alergări mântuitoare,
nu după semne și minuni,
alergăm spre vindecare,
dar nu doar pentru trup.

Credință, Tăcere, Răbdare, Iubire

 
Credința e stânca
pe care mă sprijin,
e farul ce-n noapte străluce
prin umbre și lumină,
e aripa ce mă poartă
în zborul spre cer.
E răspunsul imediat
la fiecare rugă de seară,
când în tăcere
cuvintele nerostite
au propria lor minune.
Da, tăcerea e un dar
ce-n suflet se ascunde,
e o rugă profundă
în clipe de așteptare,
unde răbdarea
măsoară timpul
și fiecare pas
cu inima deschisă
spre visul iubirii,
flacără ce arde
fără să se stingă.
 
  
11.10.2024
Sorin Micuțiu

Fii tu …

 

 

Suflă în jarul iubirii,
să nu se stingă,
hrănește iubirea,
fă-o să crească,
să ardă veșnic,
să lumineze drumul.
 
Acoperă jarul urii
cu cenușa iertării,
nu lăsa răul să fumege,
stinge focul
ce ucide dragostea.
 
În inimile reci,
vie fă nădejdea,
fii tu scânteia
ce reaprinde focul,
fii tu cel ce aduce pacea,
fii tu, iubirea!
 
10.10.2024
Sorin Micuțiu

Lacrimile

 
Lacrimile inimii
se scurg încet,
adânc și dureros,
ca o rană deschisă
ce nu se vindecă.
În tăcerea nopții,
plâng în taină.
Sunt grele,
ca un nor de plumb,
apasă greu.
Sunt fierbinți,
ard pe obraji,
lăsând urme adânci.
În clipe de suferință,
mă ard pe dinăuntru.
Sunt amare,
ca pelinul ce-n tăcere îl sorb.
În clipe de dezamăgire,
îmi lasă un gust de durere.

De ce iubesc poezia?

 

Poezia nu va avea niciodată sfârșit,
e un izvor nesecat de cuvinte,
un infinit, în fiecare vers.
 
Poezia este ceva nemuritor,
un ecou ce-n timp nu se stinge,
un dor, ne aduce aproape unul de altul.
 
Poezia este darul, răspunderea noastră,
datoria ce-o purtăm cu drag,
zestrea ce ne leagă de înaintași.
 
Poezia se repetă mereu în noi bucurii,
în fiecare zi, un nou început,
precum răsăritul și apusul.
 
Poezia este lira sufletului nostru,
un cântec ce răsună adânc și clar,
în fiecare vers, un gând al inimii.

După ploaie

  

Îmi plouă în suflet uneori,
Cu lacrimi de bucurie, alteori de tristețe,
Sunt leoarcă pe dinăuntru,
Număr picăturile de ploaie,
Sub streasina inimii pun visele la uscat,
Un frig dulceag mă ține în brațe
Și-un curcubeu colorează cerul
Cu nuanțe vii de nădejde și iubire,
Amintindu-mi duios că după ploaie vine seninul
Și că-n fiecare lacrimă e un dar de fericire.
 
03.10.2024
Sorin Micuțiu

Octombrie

  

Pădurea își schimbă haina,
cerul se-ntunecă,
zilele se scurtează,
anii se duc ușor
precum frunzele,
peste minți înzăpezite
de peri cărunți.
 
01.10.2024
Sorin Micuțiu