Amintiri din cazarmă

"De dimineață,
când soarele nu a răsărit",
la șase fix,
cu ochii grei,
ne trezeam într-un furnicar,
la glasul strident al goarnei.
În treizeci de minute,
nici urmă de somn,
după dușul rece,
patul era strâns,
moneda să sară.

Salutam cu toții,
în rând aliniați,
"Alinierea soldați!",
striga superiorul.
"Am înțeles, să trăiți!",
"Nu am auzit nimic!",
"Am înțeles, să trăiți!!",
"Nu am auzit nimic!",
"Am înțeles, să trăiți!!!".

Așteptam mâncarea,
cu fluturi în stomac,
meniul zilei
era mereu surpriză,
dar pâinea,
ceaiul
și marmelada,
erau sfinte,
conserva de fasole,
un festin.

În dorul de casă,
ce-n suflet ne ardea,
am învățat să fim tari,
să nu cedăm ușor,
cântecele de marș,
ne dădeau putere,
ne țineau aproape,
instrucția era dură,
dăltuia în noi, caractere.

Privesc înapoi melancolic,
armata obligatorie s-a dus,
se vor stinge încet
toate poveștile
cu AMR-uri
și valizele de lemn..

25.10.2024
Sorin Micuțiu