Credința e stânca
pe care mă sprijin,
e farul ce-n noapte străluce
prin umbre și lumină,
e aripa ce mă poartă
în zborul spre cer.
E răspunsul imediat
la fiecare rugă de seară,
când în tăcere
cuvintele nerostite
au propria lor minune.
Da, tăcerea e un dar
ce-n suflet se ascunde,
e o rugă profundă
în clipe de așteptare,
unde răbdarea
măsoară timpul
și fiecare pas
cu inima deschisă
spre visul iubirii,
flacără ce arde
fără să se stingă.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu