îl port în vis,
că-n viață n-am apucat să-l știu.
Mi-l închipui senin,
ca un cânt,
ca roua dimineții pe pământ.
A plecat devreme,
când eram prea mic.
Dar știu că m-a iubit...
simt asta-n adânc.
În fiecare rază,
în cerul senin,
e chipul ei drag,
nevăzut,
dar divin.
Când lumea mă doare,
când noaptea e grea,
zâmbetul mamei -
nu-i chip în album,
este în inima mea.
17.07.2025
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu