De la Ana la Caiafa

  

Mi s-a spus:
„Așteaptă”
„Mai vedem”
„Poate”
„Nu acum”
 
Și fiecare amânare
a fost o răstignire mică
fără lemn, fără sânge,
dar cu aceeași sete.
 
Când ai fi putut să-mi spui „nu”
și să mă lași să plec,
ai ales să mă ții în răspântii,
în răzgândiri,
în promisiuni…

Psalm (XXVIII)

Doamne,  
inima mea nu e întreagă.
Se frânge în dorințe, 
în temeri,
în chemări
ce nu-Ți aparțin.
O parte Te caută în liniște, 
cealaltă se pierde în zgomot. 

 
Mă trezesc dimineața
cu Tine pe buze,
dar seara
mă găsește uitând.
Îți dau ce e curat,
dar păstrez ce e ascuns. 
Și totuși, 
Tu mă cunoști întreg.  

Nu vreau să fiu împărțit.  
Fă-mă întreg prin Tine.
Ia ce nu pot vindeca 
și fă din mine
o singură inimă 
care bate doar pentru Tine. 

 
Primește-mă cum sunt,
dar nu mă lăsa să rămân așa.

Amin.

29.09.2025
Sorin Micutiu

Dialog cu o frunză

  

Stau de vorbă cu tine, frunză,
în vântul rece al serii de toamnă.
Cum te desprinzi atât de ușor de ramură,
fără teamă, fără regret?
 
Spune-mi, frunză,
nu ți-e frică să cazi
în golul care te așteaptă?
Eu cad în gândurile mele
și totuși mă tem
să las să plece ce doare.
 
Tu îmi răspunzi tăcut:

Psalm ( XXVII )

 

Nu am timp.  
Îl caut în buzunare,  
în privirea celor dragi.  
Îl cer, 
îl visez, 
îl plâng.

Îl împart:   
cu soția,
cu băiatul,
cu părinții
cu prietenii
și cu job-ul.

Fiecare clipă 
e o fărâmă de mine.  
O dau cu drag,  
dar mă întreb:  
unde sunt eu,
în toate astea?

Drum printre umbre

 

V-ați încurcat pașii în minciună
și ați uitat că drumul scurt
se sfârșește repede.
 
Nu vă port ură,
dar am învățat să privesc
dincolo de cuvinte.
 
Adevărul are răbdare,
iar eu merg cu el,
lăsându-vă graba în urmă.
 
*
 
Pentru cei care au ales miciuna și cuvintele ascunse,
aceasta este doar o privire calmă către drumul adevărului.
 
18.09.2025
Sorin Micuțiu

 

Crucea poetului

  

Crucea mea e cuvântul.
Îl port pe umeri,
îl ridic în fiecare vers,
îl apăr de uitare,
îl spăl cu smerenie.
 
Uneori o duc pe umeri,
alteori o las în pagini
să o poarte alții,
fără să știe.
 
Nu cer să fiu înțeles.
Cer doar să fiu citit
cu inima deschisă
și fruntea descrețită.

Psalm ( XXV )

Doamne, astăzi
n-am mai întrebat „de ce”.
Am acceptat că destinația
poate nu era acolo unde credeam.

Am zâmbit, Doamne,
pentru că am înțeles:
înțelepciunea nu strigă,
nu se scrie cu majuscule.

Nu m-am apărat,
nu am construit scenarii,
nu am căutat vinovați.
Am lăsat clipa să fie,
exact așa cum a venit.

Îndrumă-mă să pășesc cu pace.

14.09.2025
Sorin Micuțiu

La malul mării

  

Când pașii mei se afundă în nisipul ud,
îmi vine în minte o amintire
care nu-mi aparține,
dar care mă cheamă.
 
Lumina dimineții
se răsfrânge peste ape,
barca legănată de oboseală,
mrejele goale,
tăcerea
celor ce au trudit în zadar.
 
Pe țărm stă un străin,
glasul lui blând traversează valurile:
„Copii, aveți ceva de mâncare?”
 
Răspunsul - „Nu” -
nu e doar al lor,
este și ecoul golului
din inima mea.

Psalm ( XXIV )

 

Soția mea,
darul Tău desăvârșit.
Doamne, îți mulțumesc pentru ea,
floarea care înflorește în grădina inimii mele.
 
Îmbracă-i chipul în zâmbet și pace,
fă din zilele ei un cântec de bucurie,
iar dragostea noastră
să ardă mereu curată,
ca un foc aprins de Tine.
 
Binecuvântează-i pașii, Doamne,
ocrotește-i sufletul ca pe o comoară rară,
umple-i mâinile cu binecuvântări,
iar nopțile cu lumină lină.
 
Și lasă ca iubirea noastră,
crescută sub privirea Ta,
să fie mărturie vie că Tu ești credincios
și bunătatea Ta nu se sfârșește niciodată.
 
Amin!

10.09.2025
Sorin Micuțiu

Timp

Tablou de Mariana Oros

Timpul nu ne grăbește,
dar nici nu ne așteaptă.
Se strecoară printre noi
ca vântul toamnei
prin arămiul pădurilor,
lăsând goluri pe ramuri.

Spunem că nu avem timp,
dar, de fapt, ne lipsește curajul
să-l privim în față
și să-i spunem ce vrem cu adevărat.

Timpul nu se oprește
pentru regrete,
nici nu se întoarce
pentru promisiuni.
Iar noi alergăm
să-l prindem din urmă
cu mâinile pline de nimic.

E răscrucea unde se strâng
„nu azi”,
„nu acum”,
„nu pot”,
„vorbim altădată”
și, în șoaptă,
„niciodată”.

Avram Iancu

O, Craiul Munților, 
Eroul neînfricat,
fiu al Ardealului,
cu inima de leu 
și privirea de vultur,
ai răsărit ca soarele
peste munți înalți.

Ai strâns românii 
sub tricolor,
pentru libertate, 
dreptate și onor
prin vremuri grele, 
spre un viitor mai bun.

Revoluția ta,
un far călăuzitor,
ne amintește de jertfa
și se unitatea 
ce ne-a fost dată,
de visul 
unei nații neînfrântă.

Trendul

 

 

Cândva era turmă,
cu clopot la gât.
Azi are hashtag
și un filtru drăguț.
Nu mai paște iarbă,
ci like-uri cu spor,
behăie-n stories,
mai fashion,
mai cool,
mai ușor.
 
E trendy să fii original
ca cei din liste de „prieteni”,
și chic să repeți
ce-a postat azi vecinul.
Dar, vai, ce mister!
Dacă scrollezi atent,
turma-i de fapt…
un trend.

Psalm ( XXIII )

 

Doamne,
Tu cunoști inima mea,
Tu știi ce am făcut
și ce n-am făcut,
Tu ești martorul tăcut
al adevărului meu,
când gura lumii
mă acuză fără temei.
 
M-au învinuit de cuvinte
pe care nu le-am rostit,
m-au pictat în culori
străine de sufletul meu.
Dar Tu, Doamne,
nu te lași înșelat de aparențe.