Mi s-a spus:
„Așteaptă”
„Mai vedem”
„Poate”
„Nu acum”
a fost o răstignire mică
fără lemn, fără sânge,
dar cu aceeași sete.
și să mă lași să plec,
ai ales să mă ții în răspântii,
în răzgândiri,
în promisiuni…
de la Ana la Caiafa
și mai departe,
până când
am uitat ce întrebasem.
decât un adevăr murdar de ezitare.
Mai bine un „nu” care închide,
decât un „da”
ca o ușă întredeschisă -
și-am rămas între amândouă.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu