Psalm ( XXIII )

 

Doamne,
Tu cunoști inima mea,
Tu știi ce am făcut
și ce n-am făcut,
Tu ești martorul tăcut
al adevărului meu,
când gura lumii
mă acuză fără temei.
 
M-au învinuit de cuvinte
pe care nu le-am rostit,
m-au pictat în culori
străine de sufletul meu.
Dar Tu, Doamne,
nu te lași înșelat de aparențe.
 
Nu cer să fiu crezut,
mă rog doar să rămân curat.
Tu ești scutul meu,
când adevărul meu e ignorat.
 
Ridică-mi fruntea
când mi-e greu să privesc înainte.
Păstrează-mi inima blândă,
când lumea mă împietrește.
 
Fericit sunt,
căci Tu ești cu mine,
în valea nedreptății.
Tu mă ții de mână
când toți se îndoiesc.
 
Tu mă cunoști
și asta îmi e de ajuns.
 
Amin.

04.09.2025

Sorin Micuțiu