Doamne, Tu știi
cum mi-am așezat pașii spre Tine,
cum am crezut în oameni
și în cuvântul lor.
puțin înainte de răsărit,
m-am trezit singur,
lăsat în tăcerea drumului.
Când oamenii au plecat,
Tu ai rămas să-mi spui
că drumul nu s-a sfârșit.
să nu port amărăciune
și să merg mai departe
cu inima curată.
la vremea potrivită,
vei duce pașii mei
acolo unde trebuiau să ajungă.
Cuvântul care nu minte,
Lumina care nu lasă
pe nimeni rătăcit.
chiar și din rănile mele,
căci ele sunt dovada
că am iubit și am crezut.
12.10.2025
Sorin Micuțiu
PS. Totul a pornit de la o planificare… visată și pregătită luni de zile.
Promisiuni, vorbe liniștitoare, planuri puse cap la cap.
Și totuși, cu o lună înainte, m-am trezit lăsat pe tușă.
Nu mai caut motivele… știu doar că adevărul n-a fost acolo.
În seara asta îmi amintesc cât de important este să fim oameni de cuvânt.
Să nu clădim visuri în alții doar pentru a le dărâma, mai târziu, cu nepăsare.
Dacă și tu ai trecut printr-o astfel de lecție, nu fi trist.
Lasă-l pe cel care a ales alt drum să meargă liniștit –
vine o zi pentru toate.
Poate visul tău n-avea nevoie de ajutorul lui.
Poate drumul tău trebuia să rămână doar al tău.
Nu înceta să crezi – vei ajunge acolo unde ți-ai dorit.
Poate nu acum… dar va veni momentul.
Și atunci vei înțelege de ce a fost nevoie să fie așa.
Noapte bună, oriunde ați fi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu