Natură vs. Ambalaj

Pe blatul de lemn, cu gust de poem
Banana și batonul stăteau în tandem.  
Una pătată, dar dulce și vie,  
Celălalt strălucind în hârtie.

„Eu sunt vegan, rafinat, calculat,  
Cu migdale și cacao atent ambalat.”  
„Eu sunt crescută sub cerul senin,  
Mă bucur de soare, darul divin ”

Batonul zâmbește, cu aer de star:  
„Am 35 de grame și nu trag la cântar.”  
Banana oftează, cu coaja-ndoită:  
„Am gustul copilăriei, de mult risipită.”

Și omul flămând, fără să stea pe gând,  
Le mănâncă pe amândouă, rând pe rând.  
Morala? În viață, fie simplu, fie rafinat, 
Tot ce contează... e să nu rămâi nemâncat.

05.11.2025
Sorin Micutiu

* * *

P.S. - În spatele acestei poezii se ascunde o poveste de… minus 3 kilograme. 😅

Totul a început într-o vineri, octombrie (normal, când altcândva?).

Am decis că e timpul pentru „schimbare” - de fapt, nu eu… altcineva m-a trecut pe o listă de taină. 

Primele zile? Exemplare.

Apoi a apărut batonul  - mic, lucios, cu 35 de grame. 

„Acest mic baton este gustarea proteică perfectă....Conţine aproximativ 140 de calorii per porţie. O combinaţie echilibrată de 10g proteine şi 15g carbohidraţi. Bogat în vitaminele B1, B2, B6, E şi acid pantotenic.” ( Herbalife Batoane proteice)

Și undeva între banana pătată și batonul perfect ambalat, s-a născut poezia asta. 

Trei kilograme mai târziu, am înțeles că nu e doar despre mâncare.

E despre echilibru, răbdare și autoironie.

Despre a face pace între „natură” și „ambalaj”. 

Morala?

Schimbarea nu vine în ambalaj strălucitor.

Vine în fiecare alegere mică - și în felul în care o transformi în poveste. 

Și dacă e cineva curios ce s-a întâmplat mai departe… povestea încă se scrie.  ( continuarea în privat 😅  )