Noi ne iubim -
ca și cum timpul
ar fi o frunză căzută
între două respirații.
Noi iertăm -
nu din uitare,
ci din înțelepciunea
de a nu purta ceea ce apasă.
Noi nădăjduim -
nu pentru că știm,
ci pentru că inima
nu poate altfel.
Noi visăm -
nu ca să fugim,
ci ca să deschidem ochii
spre ceea ce nu se vede.
Noi strângem comori -
nu în palme,
ci în priviri,
în felul cum rămânem aproape.
Noi alegem -
chiar și când drumul
nu-și arată capătul,
pentru că mersul este răspunsul.
Noi tăcem -
când cuvântul ar destrăma
ce doar tăcerea
poate ține întreg.
Noi ne rugăm -
și-n liniștea adâncă
Dumnezeu rostește
ce inimile știu de mult.
05.11.2025
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu