încă adună ploaie de lacrimi
sunt treizeci și nouă de toamne
de când te-am creat muză
simțeam nevoia unui sân matern
la căldura căruia să mă bucur
de roadele toamnelor mele
patruzeci dospite
întreaga ființă arde în acest anotimp
întind brațele de prunc
știu că nu rămâne gol între ele
îmi trimiți mereu semeni
să-i iubesc ca pe tine
pieptul palpită ușor
ochii privesc în sus
îți datorez zâmbetul senin
zestrea de doruri
într-o bună zi
ne vom mângâia chipurile
în oglinda netedă a cerului
mi-e drag visul acesta
și ce frumos se scutură anii
din volumul ”Patruzeci” - Sorin Micuţiu - Editura Art Book Bacau, 2014
Ps. ...acum sunt patruzezi si nouă de toamne...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu