duminică, 25 octombrie 2009

Scrisoare de dor...


„Să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune, fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea.” (Evrei 10, 24-25)


Frate drag şi soră scumpă, nu ţi-e dor

de dragostea dintâi, de prima rugăciune,

de legământul născut în lacrimi

şi cântul cu fraţii împreună?


Acum îngheţi departe de cale,

departe de căldura dragostei aprinse,

departe de pieptul mângâierii,

cu candela goală într-un lan de neghină…


L-ai părăsit pe Tatăl fără nici un temei…

Amăgitoare a fost fericirea lumii

şi ai plecat în căutarea ei

risipind gândul curat şi pacea ce-o aveai în suflet.


Acum te-ntreb, ce ai câştigat?

Bucurii de o clipă, râsete şi străluciri?

Ce ai dat în schimbul acestor amăgiri?

Sufletul tău, priveşte-l, e pustiit şi gol!


Frate drag şi soră scumpă, mai este încă har!

El te mai aşteaptă încă cu porţile deschise,

te cheamă răbdător cu braţele înstinse...

Nu ţi-e dor de revedere Lui, de chipul Său?


Nu ţi-e dor de anii ce au trecut

când împărţeai cu bucurie acelaşi dor

în serile de poezie, de cântare şi priveghere

topit în braţele adunării?


Opreşte-te o clipă, priveşte în jur!

Fără credinţă nu ai aripi,

ai numai vise ne-mplinite

şi doruri topite-n lacrimi amare.


Adu-ţi aminte de unde ai căzut!...

Adu-ţi aminte de dragostea dintâi,

de flăcările iubirii aprinse-n rugăciune

de ziua când ţi s-a cântat : „ O, scumpă zi!...”


Nu amâna!... Grăbeşte-te!

Mai poţi iubi, mai poţi ierta,

mai poţi cânta ca altădată...

Nu lăsa Iubirea să te aştepte-nlăcrimată!

luni, 19 octombrie 2009

Iubesc


Iubesc!... În fiecare zi, iubesc!

Şi inima mea vrea să-Ţi cânte..

Ia-o Tu, Doamne, în mâna Ta
Şi ocroteşte-o până-n veşnicie,

Să-Ţi poată cânta şi cu îngerii.

Iubesc!... În fiecare zi visez

Că mă trezesc în zori
Bătăile Tale la uşă,

Iar eu sunt într-un alb curat îmbrăcat.

Iubesc, şi-mi pare că văd îngeri

Ce zâmbesc prin ochii celor ce mă privesc...

Sunt fericit că eşti lângă mine,

Că parfumul iubirii Tale m-a fermecat...


Iubiţi! Iubiţi! aş sfătui pe oricine...

Iubiţi-vă soţii, iubiţi-vă soţiile,

Iubiţi-vă părinţii, iubiţi-vă copiii,

Iubiţi-vă păstorii, iubiţi-vă fraţii!

Dar nu uitaţi, în toate aceste iubiri, de Domnul!

Iubindu-i nu veţi împlini doar o poruncă,

Veţi arăta că sunteţi buni, blânzi şi smeriţi

Iubindu-i vă veţi îmbogăţi

Şi nu vor mai exista doruri să vă frământe

Pentru că zâmbetul iubirii va alina orice dor,

Iar inima în care a înflorit Iubirea,

Va mângâia cerul culegând nectarul,

ce-l picură peste lume Harul.

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Vis legat de Cer


Pe fila albă din caiet,

Dorind să scriu un mic sonet,

visând eu m-am trezit deodat’

un vis ce îl credeam uitat...


Adânc era în mine-ascuns,

Şi suspina de-un dor nespus...

Credeam că-n zori visele pier,

dar el era legat de Cer.


Iar dorul meu înaripat,

că pot iubi mi-a arătat...

Şi-atunci când eu timid iubesc,

uit de necaz...simt că plutesc...


Te iubesc, sora mea în Hristos!
Te iubesc, fratele meu în Hristos!
Vă iubesc!... Voi sunteţi vis din visul meu
Va iubesc cum Îl iubesc pe Dumnezeu!