marți, 23 noiembrie 2010

Şoaptele din privirea mamei


privirii în gol
i-ai vorbit prin tăcere
cu inima rănită
mi-ai vegheat pleoapele
să se închidă
fără umbra lacrimei

m-ai legănat
între cer şi pământ
ai luminat cărările
întinderii de mână
în zile de primăvară
lipsite de mărţişor şi ghiocei
pentru tine

chip senin
gravat pe fotografie
icoană sfântă
picătură de nădejde
într-un ocean de nelinişti
aripi îmi dai

 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

luni, 22 noiembrie 2010

Născut învingător

23 nov.

la braţ cu timpul
am pornit la drum
într-o zi
de noiembrie
răsfăţat al sorţii
nu sunt
să fiu altfel
am renunţat
rătăcesc agale
pe cărările inimii
umbrele anilor
mă însoţesc
şi zâmbetul
din privirea mamei
de dincolo de stele

dau buzz vieţii
îmi place să trăiesc
online

vineri, 19 noiembrie 2010

O seară mai săracă în cuvinte

 
N-am cuvinte
în faţa morţii
sunt fir de iarbă
trestie frântă-n vânt.

Se-nalţă spre Soare
suflet alb...
adieri de clopote
în urmă
inimă cuibărită-n dor.

Ninge tot mai alb
şi mai des
viscol straniu
cu fulgi grei
dinspre pământ...

Mă întreb
cu îndoială
dojenit de gânduri

Doamne,
departe-i dimineaţa
când voi ninge-n sus?


 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"


sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Gânduri amare - lui Adrian Păunescu...la revedere, maestre!

Altfel vorbim despre poeţi
când nu mai sunt printre noi
gândurile sunt fragmentate
cuvintele confuze
repetate în plâns de chitară
cu palmele mângâiem amintiri
mai vii ca nicicând


din albastru se prelinge
ultimul vers
cordial

Tatălui meu

Un nou şi rece anotimp s-aşterne printre noi,
Şi rând pe rând cădem uscaţi, ca frunzele, de dor.
Am fost şi tineri şi frumoşi… adesea chiar eroi,
Dar iarna vieţii a sosit…şi triste toate mor…

E-aşa de greu adeseori , ca dup-o viaţă-ntreagă
Să ne vedem, înduioşaţi, pălind iubirea noastră
Să ne mirăm că inima nu vrea să înţeleagă,
De ce privim înceţoşaţi mai des de la fereastră.

Deşi nu poţi, ai vrea s-alergi ca pruncii prin ogradă
Dar ţi-este frig şi ai mai vrea deasupra înc-o haină
Apoi, când obosit trudeşti, picioarele se-noadă…
Te odihneşti puţin sub nuc şi lăcrimezi în taină.

Mai faci un pas, te mai opreşti, mai spui în gând o rugă...
Privind petalele de flori şi frunzele ce mor.
Pe ploape două lacrimi ai ce nu mai vor să fugă
Şi-ţi umplu-al sufletului gol de-al primăverii dor.

Ah! Vine, vine iarna!…Departe mă credeam de ea
Acum i-ascult suflarea cum bate-ncet la uşa mea…

marți, 2 noiembrie 2010

Să mă trezesc în zori cu inima înaripată




Pe file de jurnal,
stele căzătoare.
Nevindecate răni
umbresc prezentul,
miresmele îmbrăţişării -
tăcere şi vis.
Gândurile mele
te strâng la piept
de zeci de mii de ori
cu inima dogoare.


Plutim prin viaţă,
iar tu
liniştitor şopteşti:
"Spre Nunta de Lumină
e doar un zbor.
În dragoste nu-i teamă."

Cuvântul tău
este potirul
din care mă adap


 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"