Noiembrie în semilună

streașina obrazului meu tânăr
încă adună ploaie de lacrimi
sunt treizeci și nouă de toamne
de când te-am creat muză
simțeam nevoia unui sân matern
la căldura căruia să mă bucur
de roadele toamnelor mele
patruzeci dospite

întreaga ființă arde în acest anotimp
întind brațele de prunc
știu că nu rămâne gol între ele
îmi trimiți mereu semeni
să-i iubesc ca pe tine

pieptul palpită ușor
ochii privesc în sus
îți datorez zâmbetul senin
zestrea de doruri
într-o bună zi
ne vom mângâia chipurile
în oglinda netedă a cerului

mi-e drag visul acesta
și ce frumos se scutură anii

din volumul ”Patruzeci” - Sorin Micuţiu - Editura Art Book Bacau, 2014

Ps. ...acum sunt patruzezi si nouă de toamne...

+ un an

 m-am trezit mediator
fără drept de practică
între două muze 
una îmi oferă roua de pe un spin
să mă oglindesc în ea
cealaltă gânguritul unui copil în zori

realizez că lumea
nu o mai văd în alb sau negru
și că ceea ce nu pot găsi 
în lăuntrul meu
nu mai caut în afară