vineri, 21 mai 2010

Dor...

( 21 Mai 2010 - Neputând trece cu vederea că pe mama o chema Elena...)

La cruce ta, de mult plecată mamă,

Alerg plângând când dorul tău mă cheamă,

să-ţi simit mângâierea în vântul ce adie,

să pun o floare, două, pe-nţelenita glie.


În lumea asta mamă, cu cine să mă asamăn?

Când tu te-ai dus, eu nu vedeam mai mult de leagăn,

Şi greu mi-a fost în lumea asta mare

lipsit de sfânta şi calda ta îmbărbătare.


Mă iartă, că vin din nou cu a mea povară

şi-ţi cer să-mi dai putere, a nu ştiu câta oară!

Să-mi umpli noaptea vieţii, cu zeci de mi de stele,

obrazul, să mi-l stergi cu mâna, de lacrimile-mi grele

......

Doamne, iartă-mi dorurile mele,

dar mi-e gândul tot la ele...

plâng, că ani-s tot mai grei,

fără mama între ei....


(Sorin M.)

sâmbătă, 15 mai 2010

Parfum de veşnicie


Învăluit de mister

Şi cu ochii visători,

L-am zărit venind din cer

Înspre revărsat de zori.


Îşi lăsase ceata lui

Undeva în Paradis...

Mă-ndemna spre cer să sui

Pe-ale lui aripi de vis.


Parfum de Veşnicie

Răspândea în al lui zbor,

Şi cânt de bucurie

Peste sufletu-mi de dor.


Chemat de rugăciune

Pe albastrele poteci,

s-a coborât la mine

zicându-mi: „În veci de veci!”...


„Slăvit să fie Domnul!”

Şoptit-a al meu plâns...

Ce greu răspunde omul!...

Ce repede-ai răspuns!


O, drag înger păzitor,

Venit din depărtare

Mulţumesc de ajutor,

De-această dulce stare!


(Sorin M.)



vineri, 14 mai 2010

Rouă de vis


Doamne, aşa aş vrea să zbor spre un alt tărâm,
Dar, vai, nu mă pot să mă înalţ de pe caldarâm.
Aripile îmi sunt încărcate de rouă,
Iar cerul îşi picură iar plânsul …şi plouă…

Visez iar că zbor şi îi cânt dorului şoptit…
Credinţa şi nădejdea în mine-au-nmugurit…
Inima îmi bate din ce în ce mai tare,
Dar mă trezesc oftând din clipa de visare.

Împrejur miroase a flori de levănţică…
Credinţa din mine, deşi e încă mică,
Învinge orice teamă, orice neputinţă,
 Cu roua pe aripi spre cer ea mă înalţă.







Dacă aş fi ştiut…


Dacă aş fi ştiut…
Copil fiind, îmi doream aripi
să zbor, să uit amarul
de lacrimi şi tristeţi...

În cuvinte îmi creştea
un freamăt ascuns de nesiguranţă…
Aripile copilăriei nu se deschideau!

În singurătatea serii îmi răcoream
privirea în limpezimea cerului...

Dacă aş fi ştiut că dincolo de el
cresc aripile mele!...

( Sorin M.)

miercuri, 5 mai 2010

Eu nu-s poet!...

Eu nu-s poet!...

Poezia videcă răni,
poezia este cenuşa
unor trăiri cereşti,
este pod de flori
peste inimi izvoare...

Eu nu-s poet!...

Poezia este o autobiografie,
poezia este oglindire
a sufletului în vers,
este ecoul inimii
şi al cuvintelor ce ard...

Eu nu-s poet!...

Poezia este teascul gândurilor,
poezia este veşmântul silabelor
transformate-n curcubee,
este mustul vieţii,
este însăşi viaţa....

De ce nu sunt?!...

Pun apă multă în cerneală,
mă ruşinez de mine însumi
făcând durerea să rimeze...
Poetul tace-n poezie...
El vorbeşte printre rânduri!