( 21 Mai 2010 - Neputând trece cu vederea că pe mama o chema Elena...)
La cruce ta, de mult plecată mamă,
Alerg plângând când dorul tău mă cheamă,
să-ţi simit mângâierea în vântul ce adie,
să pun o floare, două, pe-nţelenita glie.
În lumea asta mamă, cu cine să mă asamăn?
Când tu te-ai dus, eu nu vedeam mai mult de leagăn,
Şi greu mi-a fost în lumea asta mare
lipsit de sfânta şi calda ta îmbărbătare.
Mă iartă, că vin din nou cu a mea povară
şi-ţi cer să-mi dai putere, a nu ştiu câta oară!
Să-mi umpli noaptea vieţii, cu zeci de mi de stele,
obrazul, să mi-l stergi cu mâna, de lacrimile-mi grele
......
Doamne, iartă-mi dorurile mele,
dar mi-e gândul tot la ele...
plâng, că ani-s tot mai grei,
fără mama între ei....
(Sorin M.)
2 comentarii:
Mă iartă, că vin din nou cu a mea povară
şi-ţi cer să-mi dai putere,
a nu ştiu câta oară!
Să-mi umpli noaptea vieţii,
cu zeci de mi de stele,
Oda mamei tale ...atinge pragul de sus al frumusetei si, nu -mi gasesc cuvintele sa rostesc macar cateva laude..
Binecuvantata a fost mama ce a avut asemenea fiu dar si fiul ce a purtat si mai poarta dragoste si respect mamai sale.
O, mama dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunzela tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri,ingana glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.(M. Eminescu)
Trimiteți un comentariu