"Cel ce voieşte să devină creştin trebuie mai întâi să devină poet. Asta e ! Trebuie să te doară. Să iubeşti şi să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubeşti. Iubirea se osteneşte pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, îşi însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit. Se jertfeşte, nu ia nimic în seamă, nici ameninţări, nici greutăţi, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemărginit mai înalt." (Pr. Porfirie)
Ne-am întâlnit la cruce, loc tainic al tăcerii, auzisem o chemare venită din adâncuri, un susur de izvor ca o mireasmă de primăvară, privirea caldă ochii trişti, mâinile şi picioarele străpunse de cuie îl ţineau răstignit între cer şi pământ. Chinuit de durere a privit spre mine, era la ceas de vecernie, uimit de atâta iubire privindu-L am înţeles: nu crucea Îl ucidea ci păcatele mele!
Îndepărtează-mă,
