Tu ai ştiut să-i dai vieţii-un sens.
Din suflet blând şi din a ta privire,
Tu ai ştiut să-mi dăruieşti iubire.
Când m-ai adus pe lume, era ger.
Înger dintâi mi-ai fost, cu ochii de cer..
Mă iartă azi… uit chipul tău sfinţit,
Dar ochii mei vedeau nedesluşit.
Mi-e dor, mi-e dor de blânda-ţi sărutare
Ce mi-o dădeai ‘nainte de culcare.
Surori şi fraţi îmi spun: ,,Erai plăpând!”
Ei te-au văzut la capul meu plângând…
