Psalm ( XXXI )

 

Doamne, Tu știi
cum mi-am așezat pașii spre Tine,
cum am crezut în oameni
și în cuvântul lor.
 
Dar iată,
puțin înainte de răsărit,
m-am trezit singur,
lăsat în tăcerea drumului.
 
Și totuși, Tu ai rămas.
Când oamenii au plecat,
Tu ai rămas să-mi spui
că drumul nu s-a sfârșit.

Psalm ( XXX )

  

Doamne,
Tu ai luat ce iubeam
și inima mi s-a strâns.
Mama mea,
Tatăl meu.
O zi fără ei
a devenit veșnicie.
 
”Nu plânge!”,
zici Tu
și încerc
să-Ți aud glasul
printre pașii grei
ai durerei.
 
Știu că-mi vei șterge lacrimile
și că într-o zi ne vom reîntâlni.
 
Atunci, Doamne,
inima mea va fi întreagă.

10.10.2025
Sorin Micuțiu

Psalm ( XXIX )

  

Binecuvântează, Doamne,
prietenii mei virtuali -
cei ce mă citesc fără să mă vadă,
cei ce-mi sunt aproape
când lumea pare departe.
 
Nu i-am întâlnit pe toți
față în față,
dar le simt bunătatea,
le aud dorurile,
le văd lumina
ascunsă între rânduri.
 
Fă, Doamne, ca mesajele noastre
să fie semințe de bucurie,
fiecare gând trimis
să fie un strop senin de cer.

Toamna din mine

 

ploaia cade liniștit
pământul își deschide porii
și primește totul
ca pe o binecuvântare
 
norii de deasupra seamănă
cu norii mei ascunși
și poate de aceea privesc ploaia
ca pe o oglindă spartă -
în fiecare picătură
o furtună,
un dor de curcubeu…
 
și poate că dorul de curcubeu
nu e altceva decât dorul
de a mă regăsi întreg
după fiecare toamnă
care mă risipește

03.10.2025
Sorin Micuțiu

Da și Nu

”Cuvântul vostru să fie: 

Ceea ce este da, da; 

şi ceea ce este nu, nu; 

iar ce e mai mult decât acestea, 

de la cel rău este.” 

( Matei 5,37 ) 

Între Da și Nu
stă un suflet nedecis,  
cu inima-n balans  
și zâmbetul înțelept:  
„Nu tot ce strălucește  
merită un da.”

Între Nu și Da
stă un gând cu mâinile-n șold,  
negociind cu inima:  
„Nu tot ce refuz  
e lipsit de iubire.”

Da să fie da… 
și Nu, nu, 
fără ecou dublu, 
fără mască.  

Alegere

De n-aș iubi ceea ce fac,  
de m-ar ademeni câștigul   
sau aplauzele deșarte,   
de n-aș simți 
cum timpul meu 
se înmulțește 
în slujba Celui ce vede…  
poate aș fi gândit altfel,  
poate m-aș fi așezat acolo 
unde mulți se strâng.

  
Nu rostesc nume.  
Dumnezeu cunoaște
 trudă, neputință 
și, da, lenea fiecăruia.

Și tot ce rămâne… 
e mila Lui.

02.10.2025

Sorin Micuțiu

Redobândiți-vă zâmbetul

uneori cutreier străzile
doar de dragul de a zâmbi
semenilor
poate părea stupid
într-o lume în care
nu se mai construiesc poduri
între suflete
gestul acesta
deschide o ușă
poate ultima
la capătul răbdării

nu mută munții din loc
dar înseninează frunțile
ridică ploapele
împovărate de lacrimi
fiecare respitație
dă inimii
un alt puls
gropițele din obraji
se umplu de soare
din colțul gurii
fuge tristețea
iar  buzele
plâng
de bucurie
până și gâtul
numai înghite  în sec

hai și tu cu mine 
nu te costă nimic
într-o zi
plimbarea aceasta
îți va întoarce înmiit
credința
că Raiul 

începe cu un zâmbet

Sorin Micuțiu

Resimţind acut vremelnicia

 

se-nclină
cumpăna toamnei
peste firavele noastre bucurii
 
octombrie
se furişează viclean
pe lângă noi
s-a sfârşit demult secerişul
cu incertitudinea preţului la pâine
„reformele”
ne-au lăsat cămările goale
inventarul nădejilor noastre
s-a terminat înainte de a începe
 
vremurile de cumpănă
aşază peste noi
năvod de griji
suntem prizioneri
la cumpăna vremii.

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011