Destăinuire

 

Azi-dimineață
m-a biciuit un gând
supărat
m-am uitat în ochii lui Pilat
mi-a fost îndeajuns
la capătul retinei
ardea că o lumânare
și vinovăția mea

în pumnii strânși
batista umezită
a îmblânzit o vreme
tremurul năvalnic
al mâinilor
strigătul surd
săpat în linia vietii
îmi amintește
de semnul rănilor Lui

rușinat îmi întorc privirea
tăcerea se prelinge încet
mi-am regăsit
în gestul lui Pilat
toate neputințele
străjuiau sufletul
ca niște vitralii întunecate
să nu ajungă lumina le el

01.04. 2021
Sorin M.