Că pot zbura am învățat
pe la optispreze ani
închisoarea omenească
din care evadesem
se pierdu-se în hăul muntelui
când escaladam viața
să ating cerul cu mâna
pentru prima dată
mă simțeam stăpân
pe bucățica mea de văzduh
în spatele ochilor
sufletul amplifica bucuria
într-un joc de lumini
simțeam aripile fâlfâind
deasupra capului
și norii atingând tălpile
în zborul lin al acceptării
... să zbori
nu ai trebuință
de bilet de voie
deschide doar brațele
și îmbrățișază cerul
Sorin Micuțiu
23.09.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu