Crucea poetului

  

Crucea mea e cuvântul.
Îl port pe umeri,
îl ridic în fiecare vers,
îl apăr de uitare,
îl spăl cu smerenie.
 
Uneori o duc pe umeri,
alteori o las în pagini
să o poarte alții,
fără să știe.
 
Nu cer să fiu înțeles.
Cer doar să fiu citit
cu inima deschisă
și fruntea descrețită.

 
Și dacă, într-o zi,
nu voi mai fi,
să știți că am fost
acolo unde durerea
se transformă în lumină
și tăcerea
devine cuvânt.
 
Aceasta e crucea poetului:
o luptă,
un exil,
o mântuire.
 
14.09.2025
Sorin Micuțiu