Se-nalță azi Domnul spre cerul deschis,
iar lumea rămâne cu dorul nestins;
lumina Lui cade pe lutul greoi,
chemând peste veacuri credința din noi.
În umbra acestei minuni de-nălțare,
pășesc împărații cu sfântă chemare:
Constantin - cu crucea ce-a schimbat omenirea,
Elena - o mamă ce-a aflat mântuirea.
Ei poartă în palme un veac de pribegi,
cu ziduri căzute, cu temple și regi;
și-n urma lor crește o cale de stele,
semn sfânt că lumina învinge zăbrele.
Iar jos, pe pământ, sub același hotar,
se strâng azi eroii în veșnic altar;
cu nume de piatră, cu sânge de grâu,
cu pași fără moarte și tricolor la brâu.
Se-ntâlnesc toate-ntr-o zi ca o rugă:
Hristos care urcă, istoria-n fugă,
jertfa ce ține pământul în loc -
și-un neam ce renaște din lacrima-n foc.
Căci cerul și crucea și sângele lor
se-adună în taină-ntr-un singur odor.
21.05.2026
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu