vineri, 22 aprilie 2011

De Paşte



trufaşă
moartea ne minte
creduli
admitem nefiinţa
ciocnind ouă roşii

învierea
o necuprinsă taină
de hotarele firii
ascunsă
în bobul de grâu
renăscut în prescură

la căpătâiul anilor
un nou început
fără timp
Poem lucrat in atelierul literar "Lira21

miercuri, 16 martie 2011

CĂLĂTORIE PRIN PATRIA NEASEMUITĂ A CUVINTELOR – ANTOLOGIA INTERNAŢIONALĂ STARPRESS



Iniţiativa scriitoarei Ligya Diaconescu şi a revistei „Starpress 2011”, din Canada, în colaborare cu Andrada Victoria Diaconescu, de a publica „Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, a izvorât din dorinţa de a face cunoscute cercurilor iubitoare de cultură, şi nu numai, din întreaga lume, scriitori români trăitori pe meridianele lumii. Lucrarea apărută în format A4, cuprinde 52 de poeţi şi prozatori, în 225 de pagini, cu creaţii scrise în limba română, dar traduse şi în limba engleză de către autoarea antologiei şi de Mariana Gheorghe, din Vancuver (Canada). Parafrazând pe Eugen Lovinescu pot spune că cei cuprinşi în această amplă lucrare nu sunt numai talente remarcabile, ci şi puncte din frontiera hărţii noastre sufleteşti.


Această antologie a apărut şi ca urmare a „Concursului Internaţional de Poezie” pentru românii din întreaga lume „Starpress”, iniţiat de Ligya Diaconescu din România şi George Filip din Montreal, aşa cum ne informează poetul în „Cuvânt înainte”.

duminică, 20 februarie 2011

Psalm de seară


Te aştept, Iisuse…
A inimii lumini sunt încă aprinse
Te aştept să vii…
Fără Tine nopţile-s aşa pustii!

Te rog stăruitor,
Cu lacrimi de dor
În bunătatea-Ţi multă
Grăbeşte, m-ascultă!

Ai milă
De mâna de ţărână umilă
Căci dorul din mine
Iisus, e la Tine.

Afară bate furtuna…
Pe dragostea mea cade bruma,
Pamântul şi firea
Îmi iau mântuirea…

….

Mă iartă că îndrăznesc să-Ţi cer
Să-Ţi îndrepţi privirea spre mine, din cer..
Eu ştiu că de mine Îţi pasă
Că de aceea-mi zideşti în ceruri o casă.

Te rog, dă-i sufletului meu
Mai mult dor de Tine, Dumnezeu!
Şi mai multă luare aminte
Să nu rămân fără veşminte.

duminică, 30 ianuarie 2011

Credinţa mişcă munţii


Apăsat de incertitudini
şterg de praf
lampa lui Aladin
subconştientul
în adâncul nefericirii
e de-ajuns
să-i redau lumina
ţâşneşte din el
un duh binevoitor
gata să mă slujească

nu-mi cere decât
să cred

  Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

duminică, 2 ianuarie 2011

Acrostih - Pluguşor


Pentru anul nou sosit:
La mulţi ani cu sănătate!
Uşa fie-vă deschisă
Gândului plin de iubire!
Unde-au fost dureri ascunse
Şi-ncercări, şi nerăbdare,
O îmbrăţişare las -
Rodul prieteniei noastre!

joi, 16 decembrie 2010

Rugă

 

Doamne,
un clopot îmi bate
în suflet,
ascultă colindul
desferecă-mi poarta,
cumpăna vremii, o înclină,
prin vămi de dor
să ning
cu lacrimi veşminte.

duminică, 12 decembrie 2010

Ia treziţi fraţi şi surori




Ia treziţi fraţi şi surori
Şi-ascultaţi pe urători
Veniţi de departe
Să vă facă parte
Darului de sus
Pruncului Iisus.

Hai, treziţi să prăznuim
Şi cununi să împletim,
Cu răbdare şi iertare
Pentru dragostea Lui mare!

Iată, Maica bate-n poartă
Singură nu-i niciodată
Are-n braţe Pruncul drag
Ieşi! Întâmpin-o în prag!
Fă-ţi din casă, ieslea plină
De a cerului lumină.
Iar al inimii suspin
Fie darul tău divin!

Ia sculaţi surori şi fraţi
Şi colindul ne-ascultaţi
Căci cuvântul nu-i de-ajuns
Dacă-n inimi n-a pătrus.

Iată, Maica vă aşteaptă!
Ochii ei spre voi îndreaptă...
Dorul ei e dor nespus,
Dor, din dorul lui Iisus.
Hai cu-ntreaga ta fiinţă
Să-L primeşti plin de credinţă!
Părtaşi la-acelaşi dor să fim
Până-n veci de veci, amin!

vineri, 10 decembrie 2010

Resimţind acut vremelnicia


se-nclină
cumpăna toamnei
peste firavele noastre bucurii

octombrie  

(decembrie )
se furişează viclean
pe lângă noi
s-a sfârşit demult secerişul
cu incertitudinea preţului la pâine
„reformele”
ne-au lăsat cămările goale
inventarul nădejilor noastre
s-a terminat înainte de a începe

vremurile de cumpănă
aşază peste noi
năvod de griji
suntem prizioneri
la cumpăna vremii.


( poem din concursul "Toamna" pe cenaclul online interactiv " Lira 21 ")

duminică, 5 decembrie 2010

Atat de aproape esti Iisuse!



 
Îţi mulţumesc pentru iubire…
când nimeni nu-mi bătea în poartă
Tu mi-ai adus în suflet pace,
uitând păcatu-n Marea Moartă.

Prin neguri m-ai purtat pe umeri
când firea veche, prea nătângă,
cerca din nou să mai dezbine
 nădejdi de aripi să îmi frângă.

 Pe frunte Tu mi-ai pus sărutul
 pecete cu lumini din stele...
Cum aş putea să nu te-ntâmpin
 cu dor, în pragul casei mele?

 Trec anii! Iată iarna vine
 prin viscol spulber frunze moarte…
 Tu eşti din nou atât de-aproape
dar eu mă simt încă departe!

joi, 2 decembrie 2010

Iubirea mea dintâi

ciupesc strunele
cu degete de jar
o gamă de sentimente
învolburează gândurile

mă strecor printre cuvinte
miruite cu dragoste
izvoare nesecate
în noaptea însetării

pentru o clipă închid ochii
îi redeschid grei de cer
acelaşi psalm îmi cântă
în privire




 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

marți, 23 noiembrie 2010

Şoaptele din privirea mamei


privirii în gol
i-ai vorbit prin tăcere
cu inima rănită
mi-ai vegheat pleoapele
să se închidă
fără umbra lacrimei

m-ai legănat
între cer şi pământ
ai luminat cărările
întinderii de mână
în zile de primăvară
lipsite de mărţişor şi ghiocei
pentru tine

chip senin
gravat pe fotografie
icoană sfântă
picătură de nădejde
într-un ocean de nelinişti
aripi îmi dai

 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

vineri, 19 noiembrie 2010

O seară mai săracă în cuvinte

 
N-am cuvinte
în faţa morţii
sunt fir de iarbă
trestie frântă-n vânt.

Se-nalţă spre Soare
suflet alb...
adieri de clopote
în urmă
inimă cuibărită-n dor.

Ninge tot mai alb
şi mai des
viscol straniu
cu fulgi grei
dinspre pământ...

Mă întreb
cu îndoială
dojenit de gânduri

Doamne,
departe-i dimineaţa
când voi ninge-n sus?


 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"


sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Gânduri amare - lui Adrian Păunescu...la revedere, maestre!

Altfel vorbim despre poeţi
când nu mai sunt printre noi
gândurile sunt fragmentate
cuvintele confuze
repetate în plâns de chitară
cu palmele mângâiem amintiri
mai vii ca nicicând


din albastru se prelinge
ultimul vers
cordial

Tatălui meu

Un nou şi rece anotimp s-aşterne printre noi,
Şi rând pe rând cădem uscaţi, ca frunzele, de dor.
Am fost şi tineri şi frumoşi… adesea chiar eroi,
Dar iarna vieţii a sosit…şi triste toate mor…

E-aşa de greu adeseori , ca dup-o viaţă-ntreagă
Să ne vedem, înduioşaţi, pălind iubirea noastră
Să ne mirăm că inima nu vrea să înţeleagă,
De ce privim înceţoşaţi mai des de la fereastră.

Deşi nu poţi, ai vrea s-alergi ca pruncii prin ogradă
Dar ţi-este frig şi ai mai vrea deasupra înc-o haină
Apoi, când obosit trudeşti, picioarele se-noadă…
Te odihneşti puţin sub nuc şi lăcrimezi în taină.

Mai faci un pas, te mai opreşti, mai spui în gând o rugă...
Privind petalele de flori şi frunzele ce mor.
Pe ploape două lacrimi ai ce nu mai vor să fugă
Şi-ţi umplu-al sufletului gol de-al primăverii dor.

Ah! Vine, vine iarna!…Departe mă credeam de ea
Acum i-ascult suflarea cum bate-ncet la uşa mea…

marți, 2 noiembrie 2010

Să mă trezesc în zori cu inima înaripată




Pe file de jurnal,
stele căzătoare.
Nevindecate răni
umbresc prezentul,
miresmele îmbrăţişării -
tăcere şi vis.
Gândurile mele
te strâng la piept
de zeci de mii de ori
cu inima dogoare.


Plutim prin viaţă,
iar tu
liniştitor şopteşti:
"Spre Nunta de Lumină
e doar un zbor.
În dragoste nu-i teamă."

Cuvântul tău
este potirul
din care mă adap


 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

joi, 28 octombrie 2010

Împânzesc cerul cu vise

 
lângă zidul plângerii
depăn amintiri
mai cos un petec
la haina vieţii
aştept să renasc
dragostea
din mugurii aripilor
ascunse în mine

noaptea mă inundă cu stele
dimineaţa cu rouă
parfumul copilăriei
mă îmbată

 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

miercuri, 20 octombrie 2010

Dialog în adâncul tăcerii




mă ascund de mine
neputincios
vorbind singur
ca Shakespeare
viaţa
moartea
a fi sau a nu fi





mă bântuie
vise strivite
sub atâtea tăceri
mi-e teamă
să deschid braţele
cad în plânsul de taină

mă născusem cu aripi

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

vineri, 8 octombrie 2010

Cu tâmpla pe umărul nopţii

E noapte târziu
ramuri de nori cenuşii
leagănă luna

***

bolta-mi veghează
ceasul singurătăţii
timpul miruindu-l

***

îngerii zboară
cu praf de stele pictând
Calea Lactee

***

îmi reazăm tâmpla
pe bucata mea de cer
între două inimi

***

pe-al viselor pod
din nou aştept să îmi spui
noapte bună mamă



Unele dintre ele sunt lucrate in atelierul literar "Lira21"