În golul brațelor e forma Ta

 așteptarea țese
aritmice gânduri
simt goana sângelui
izbindu-se nemilos
de unicul dor
tăinuind naiv
Iubirea dintâi

ascund rănile
din ziua în care
s-au ridicat ziduri
în jurul inimii
e atât de rece
noaptea dintre noi
o îmbrățișare
mi-ar umple sufletul

mi-e dor
de o fluturare de aripă
aprind jarul
în lutul hămesit

amirosind a fum
ard încet
umbrele

Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Grafica realizată de pictorul Dan Ion Cîrjoi 

În noaptea albă

 mă strigă inima
ca un clopot nebun
ecoul lui
mângâie umbra amintirilor
încondeiate în vise
peste vechile răni
au răsărit flori de liturghii
în focul lor
se coace iubirea
unică vestitoare
a dimineții fără înserare

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu.

 - Bacău : Art Book, 2018

Cetatea dacilor liberi

 Printre maluri de timp
Apa Grădiștei își scrie albia cu seninul înalt
umbrele regilor daci
unesc cerul cu dealurile Blidarului
iar potecile duc spre inima Sarmisegetuzei

lângă zidurile rănite
peste care adie un abur cald ca de murg venit din 
luptă
mândria strămoșilor daco-geți mă întâmpină
pare o dimineață din anul 106
aici Universul este fortificație necucerită

îmi privesc urmele
locul meu e în zidul cetății
unde am fost îngropat de o mamă de dac 
curajoasă

Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Golgota inimii

 

învăț să iubesc

fiecare biciuire

a suferinței

și trag după mine

bucuria

de a nu mai fugi

de răstignire

 

14.12.2023

Sorin Micuțiu

Bălgrad – Cetatea Albă

Cetatea cu șase porți

într-un decor figurativ

te întâmpină cu steaguri, 

arme și blazoane,

întâiul arc de triumf,

altar așezat la răsărit.

Marte și Venus

veghează trupurile Atlanților,

vulturul bicefal cu spadă.

De treci de ei,

îți iese-ncale

Mihai Viteazul,

primul domn

al celor trei Țări Române,

Catedrala Încoronării,

reînoiește zilnic jertfa

eroilor neamului românesc

„ Smerită închinare lui Horea,

Cloșca și Crișan”…

zeci de eroi

necunoscuți

întregesc prețul

independenței mele

moartea

și-a luat birul

cu vârf și îndesat,

captiv în prezent

fac apel la istorie.

Adevărul nu ne trezește

din beția cu apă rece.

Sorin Micuțiu

Unde ești…

 

trecem unii pe lângă alții
necunoscuți și fără mângâiere
tăcerea
pendulează între oameni
într-un ritm străin
ca un blestem
scăpat peste lume
fără dezlegare
 
străzile pustii
mușcă din noi
asemenea tristeții
frigul pârjolește
aburul umed
ieșit de sub masca
mai grea ca o ocară
aspră surghiunire
zâmbetului cald
 
talazuri de ură
se revarsă
peste bietul om creștin
țintuit
prin nedreptate
pe o cruce
ca Hristos
 
,,,
 
prietene și frate
n-o să cazi
de ai credință
strânge-ți nădejdea
ca-ntr-un teasc
în curând
vom renaște izvoare
 
 
16.01.2021
Sorin Micuțiu

Dor şi lacrimă de mamă

Când m-ai născut în tristul univers

Tu ai ştiut să-i dai vieţii-un sens.

Din suflet blând şi din a ta privire,

Tu ai ştiut să-mi dăruieşti iubire.

Când m-ai adus pe lume, era ger.

Înger dintâi mi-ai fost, cu ochii de cer..

Mă iartă azi… uit chipul tău sfinţit,

Dar ochii mei vedeau nedesluşit.

Mi-e dor, mi-e dor de blânda-ţi sărutare

Ce mi-o dădeai ‘nainte de culcare.

Surori şi fraţi îmi spun: ,,Erai plăpând!”

Ei te-au văzut la capul meu plângând…

Primăveri...

la mine primăvara este întodeauna în noiembrie :)

tremură-n valuri
proaspătă dimineața
printre ramuri de meri
fără veșminte
e rece livada
muguri sfioși
curtează lumina

dorința trezeşte
copilul din mine
în albul viu
mă topesc nebunește
simt anii rostogolindu-se
în vârtejul timpului
iar umbrele 
țes linia vieții
ca pe o coajă
de pom

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Rup sigiliul destinului

nu ochii ei
ascunşi sub mantia neagră
mă sperie
este o parte din viaţă
furtuna dinlăuntru
mă zguduie
aerul plin de gheaţă
timpul
devenit incomod
pentru un zâmbet

pustiit de iubire
sorb chintesenţa Cuvântului
zboruri vechi
se întorc obosite
odihnesc la pieptul meu
atâta-nsingurare

cred
puternic şi viu
în pragul trecerii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Cu săgeţile în tolbă ...

singur
constrâns de cochilia
unui fals destin
iau puteri din mine
şi libertăţi ca aripile
albatrosului reînviat
ating în zbor
seninul din oameni
binefacerile vieţii
peste măsura credinţei
fericirea şi bogăţia altora
sunt o uşoară hipnoză

născut sub semnul focului
la umbra lui jupiter
aştept să fiu cucerit
în fiecare zi
de aceeaşi iubire


din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,  edit. Art Book, Bacău, 2011

Grafica realizată de pictorul Dan Ion Cîrjoi, pentru volumul Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Ardere

greşelile altora
sentimente înăbuşite
ies la iveală
zâmbetul
atingerea
sunt reci
vulnerabil
şi rănit
cu pleoapele ninse
îngenunchez

în noaptea cea mai lungă
se aude trosnind
în jarul nestins
focul iubirii
o nouă iarnă
printre colinde vechi
picură taine


din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”, 
 Editura. Art Book, Bacău, 2011

Doina Dorului

Privind spre Lumină,
Trupul mi se-nchină,
Apăsat de vină
Şi murdar de tină.
Gândul mi-e departe,
Lacrimi ne’ntinate,
Curg nenumărate
Printre triste şoapte...

Ușa rămâne aceeași

 

când tăcerea
ia forma îmbrățișării
limba inimii se dezleagă
pe orizontală
cuvântul ascultă
sunetul reverberat
din planul vertical
sufletul vibrează
pe singura strună
unde cheia 
se desprinde ușor de sol
și tinde spre infinit
ca o rugăciune
deschide poarta cea strâmtă
dincolo de vorbe
nicio contra-zicere
doar priviri fără ecou
în așteptarea
răscumpărării Cuvântului

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Sunt aici

cu inima strânsă
trec poteci uitate
mă revăd prunc
mirosind a fân proaspăt

în albastrul fără ţărm
zâmbetul
ţi-era zvon de val
lacrimile mă ascund
ultimă floare
de noiembrie

urzesc spărturi
zeci de amintiri
în pânza timpului
privirea ta s-a prins


din volumul de debut "Vindecat de nevisare"
editura Art Book, Bacau 2011

Gânduri fugare

am pus la îndoială
Cuvântul
când șoaptă ispitei
cu timp
ne amăgea
și-am rătăcit
în răscruci
de anotimpuri
adulmecând cetele cerbilor
în căutare de izvoare

pe urmele lor
amurgul coboară
tămâind gândul
prieten singuratic
al cuvântului
și zorii
miros a prescură

"În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor,
 aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." ( Ps. 41: 1 )

Sorin Micuțiu

Resimţind acut vremelnicia

 

se-nclină

cumpăna toamnei

peste firavele noastre bucurii

octombrie 

se furişează viclean

pe lângă noi

s-a sfârşit demult secerişul

cu incertitudinea preţului la pâine

„reformele”

ne-au lăsat cămările goale

inventarul nădejilor noastre

s-a terminat înainte de a începe

vremurile de cumpănă

aşază peste noi

năvod de griji

suntem prizioneri

la cumpăna vremii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Emoții legate în noduri

sunt clipe de tăcere…
inima mă ceartă
nu pot transforma
dragostea în cuvinte
ea nu știe
că nu vreau să o rănesc

joc de puzzle e timpul
sufletul o adiere de ocean
în fluxul și refluxul gândurilor
a rouă de toamnă
miros diminețile

vârtejuri de vise
topite în căldura iubirii
ascund sămânța nopților albe
contaminate cu cerneluri
din cerul răsturnat

peste pleoape
se așterne stingerea
ziua o ciornă de cuvinte
descântă la poarta viselor
să nu-mi fie de deochi

Sorin Micutiu, din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare" 2011- editura Art Book 

Fără bilet de voie

Că pot zbura am învățat

pe la optispreze ani

închisoarea omenească

din care evadesem

se pierdu-se în hăul muntelui

când escaladam viața

să ating cerul cu mâna

pentru prima dată

mă simțeam stăpân

pe bucățica mea de văzduh

în spatele ochilor

sufletul amplifica bucuria

într-un joc de lumini

simțeam aripile fâlfâind

deasupra capului

și norii atingând tălpile

în zborul lin al acceptării 

... să zbori

nu ai trebuință 

de bilet de voie

deschide doar brațele

și îmbrățișază cerul

Sorin Micuțiu

23.09.2022

Filă de Acatist

 

neliniştea dorului
din adâncul inimii
zămisleşte o rugă
în ritm de metanie

bucură-te
auroră a dimineţii
Maica lui Dumnezeu

Preasfântă Fecioară Marie
bunătate negrăită
învăluie-mă-n lumina
din Soarele veşnic
sădeşte-o să ardă
întristarea
durerilor nespuse
mă iartă
că nu te întâmpin
cu ram de finic

Sorin Micuțiu

Dulce de amar e timpul

spuza de neguri
se cerne ultimul suspin
umbre şi lumini
pe ţărmu-nsingurat
simt sufletul gol
de bucuria dintâi

spălată în valuri
crucea devine uşoară
ştearsă e clipa
când din amfora lumii
îmi potoleam setea

te aştept
ceas de odihnă
pe umărul cald
tăcerea înfloreşte
se deşiră ameţitor
zilele trec fără seară

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,
 Edit. Art Book, Bacău, 2011