Prin deşertul de vise pierdute,
plângând, rătăceam uneori,
căzut sub povara dorului ce doare,
tânjind după un cer albastru
după o rază de soare...
Prin deşertul de vise pierdute
caut ecoul iubirii trăite
si lacrima născută din vis
se preschimbă-n uitare
născând o nouă lacrimă, un nou vis…
Prin deşertul de vise pierdute
căutând iubirea adevărată
am regăsit vechea scânteie
şi am renăscut precum pasărea phonix
renaşte din propria-i cenuşă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu