miercuri, 21 decembrie 2011

Rouă de dor




Pe calea-ngustă,
umbrele serii
tăinuiesc
gene-nlăcrimate.

Mi-e dor!...
Mi-e dor de-acele zile
când gânguream,
în dragostea dintâi:
,,O, Doamne, Te iubim!”

Aş vrea,
în zorii dimineţii,
în mireasma florilor,
să-Ţi şoptesc cu rouă:
,,Pentru rabdare,
Doamne, mulţumesc!


Iartă-mă, Doamne!
De atâtea ori suspinând
şi plângând Te-am auzit
până-n zori, lângă mine...

Azi plâng şi eu cu dor
după dragostea frăţească,
ce preţ de jertfe pentru ea
a trebuit să se plătească...

Din ce prigoane
s-a născut iubirea,
frumoasa şi sfânta iertare
ce ne-a aprins inimile...

Doamne, pe calea-ngustă
se simte o stare frumoasă...
Nu ştiu ce pierd
cei ce nu vor să iubească!

Chiar dacă sunt lacrimi,
ele nu-s de jale,
sunt doar rouă sfântă
ce picură pe cale...

Genele-nlcărimate
în zori dimineţii
vor scutura podoaba...
Zâmbindu-Ţi, Ţie, Doamne!

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Bălgrad – Cetatea Albă


Cetatea cu șase porți
într-un decor figurativ
te întâmpină cu steaguri, 
arme și blazoane,
întâiul arc de triumf,
altar așezat la răsărit.

Marte și Venus
veghează trupurile Atlanților,
vulturul bicefal cu spadă.

De treci de ei,
îți iese-ncale
Mihai Viteazul,
primul domn
al celor trei Țări Române,
Catedrala Încoronării,
reînoiește zilnic jertfa
eroilor neamului românesc
„ Smerită închinare lui Horea,
Cloșca și Crișan”…

zeci de eroi
necunoscuți
întregesc prețul
independenței mele
moartea
și-a luat birul
cu vârf și îndesat,
captiv în prezent
fac apel la istorie.

Adevărul nu ne trezește
din beția cu apă rece.