pun spre încolțire
pe pragul vieții
cuvântul șoptit
la ceasul rugăciunii
deschid o fereastră
spre cerul din mine
și evadez din trup
pășind timid
ca într-o zi de Florii
în Ierusalimul sufletului
în podul palmei
ascund o fărâmitură de pâine
inepuizabilă anafură
la masa tăcerii
29.09.2022
Sorin Micutiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu