A mai trecut un an...

 

A mai trecut un an...
E iarăşi noaptea dintre ani,
Cu vise noi și amintiri.
 
A mai trecut un an...
Ne trezim făcând bilanţuri,
„Trăgând linie” - dorințe (ne)împlinite.
 
A mai trecut un an...
E vremea să retrăim nostalgii,
Să ne pierdem în gânduri.
 
A mai trecut un an...
Am trăit cu rost?
Am iubit, am dăruit?
 
A mai trecut un an...
Prieteni... dușmani?
Să ne bucurăm de ce avem.
 
A mai trecut un an...
Nu știu cum măsoară Dumnezeu timpul,
Dar știu că fiecare clipă e un dar.
 

31.12.2024

Sorin Micuțiu

Gânduri în zi de Crăciun

 „De aceea pentru că ai preţ în ochii mei,

pentru că eşti preţuit şi te iubesc

dau oameni pentru tine

şi popoare pentru viaţa ta”

(Isaia 43:4)

Am încercat să uit
detaşându-mă prin iertare
zilele şi anii care mi-au produs suferinţă,
m-am topit în foamea după deminitate
mulţumindu-mă cu ce am primit.

Să ai curaj,
mi s-a spus
şi am avut.

Să nu te pângi
în faţa nimănui
şi am rezistat
cu mici excepţii.

Dincolo de prezent

împotriva timpului

mă răzvrătesc

şoapta vântului

îmi zguduie lutul

în jarul iubirii

l-am ars

şi l-am stins

grea spovedanie

felinarele inimii

luminează vitralii

o sete crescândă

dezleagă suspine

pe altare

ard anii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Darul

Aș vrea să fiu păstorul de la stână,
Să-ți cânt la geam cu flori de măr în mână 
În ieslea ta cea rece și săracă,
Cojoc să-Ți pun căldură ca să-Ți facă. 

Să las o clipă turma de mioare
Să cânt gemând  iubirea care doare.
Aș țese-un dar din zarea cea albastră
În albul legănel să te-ncălzească.  

Darul cel mai prețios

  

În seara sfântă de Crăciun, cu stele strălucind,
Am pornit iar la colindat, cu sufletul zâmbind.
Pe la prieteni dragi am mers, cu voie bună în gând,
Să le aduc un strop de cer, un cântec și un colind.
 
Dar fără să-mi sau seama, în noapte luminată,
Am oprit la oameni ce nu mi-au deschis vreodată.
Am cântat cu drag și lor, sub geamuri înghețate,
Și am văzut iubirea, schimbându-le pe toate.
 
Colindând în casa lor, am înțeles mai bine,
Darul cel mai prețios e bucuria-n sine.
Nu doar la apropiați, ci și la cei departe,
Să ducem vestea bună, fiind lumină-n noapte!

20.12.2024

Sorin Micuțiu

Și îngerii plâng

în bătaia soarelui
bobul de rouă
oglindește
un chip nepământesc
ochii lui
au lăcrimat
în zori
sub greutatea
unui nou răsărit

aripa stângă
flămândă 
de o adiere din rai
mângâie cerul
îmblânzind zorii trandafirii

aripa dreaptă
scrijelește în tină
slove de rugă
și freamăt de gând
din noaprea cea albă

...

o sfinte înger
unic și prieten nedespărțit
învață-mă să ridic brațele
și să exersez
zborul spre cer

07.01,2021 /  Simeria

Sorin Micuțiu

Libertate în lanțuri

 

 

16 decembrie 1989. Ziua în care la Timişoara s-a strigat „LIBERTATE!” şi „JOS CEAUŞESCU!”. Începuse Revoluţia

În 16 decembrie '89, la Timișoara,
strigam cu toții: „Libertate și Dumnezeu este cu noi!”
Anii au trecut, dar oare ce-am câștigat?
Libertatea visată sau doar altfel de lanțuri?
 
Avem libertate, dar zăvoare la uși și inimi,
ne închidem singuri, de frică și de dor.
Avem libertate, dar o folosim să înrobim,
pe cel de lângă noi, pe frate și pe soră.
 
Avem libertate de exprimare, dar vorbim mult
și uneori uităm adevărul intenționat.
Avem libertate, nu mai sunt granițe,
dar uităm să mai vorbim românește, să ne iubim.

Între două iubiri

călătoresc prin viață
cu pas nepregătit
prea adesea forțat
să-l împart
cu nerăstignitul
din eul meu
 
iubesc
dar lumea
mă pierde
în labirinturi de vise
iscusit vânturate
în somnul din care
nu pot vedea Lumina
înmugurind timidă
peste abisul
unde-mi dispar
rând pe rând
clipele
zilele
anii

...
 
călătoresc prin cuvinte
și mii de stări
nemaitrăite
mi-nalță pasul
după fiecare șovăire
spre ceva mai înalt
Golgota inimii
 
învăț să iubesc
fiecare biciuire
a suferinței
și trag după mine
bucuria
de a nu mai fugi
de răstignire
 
31.01.2021
Sorin Micuțiu 

Redobândiți-vă zâmbetul

uneori cutreier străzile
doar de dragul de a zâmbi
semenilor
poate părea stupid
într-o lume în care
nu se mai construiesc poduri
între suflete
gestul acesta
deschide o ușă
poate ultima
la capătul răbdării

nu mută munții din loc
dar înseninează frunțile
ridică ploapele
împovărate de lacrimi
fiecare respitație
dă inimii
un alt puls
gropițele din obraji
se umplu de soare
din colțul gurii
fuge tristețea
iar  buzele
plâng
de bucurie
până și gâtul
numai înghite  în sec

hai și tu cu mine 
nu te costă nimic
într-o zi
plimbarea aceasta
îți va întoarce înmiit
credința
că Raiul 

începe cu un zâmbet

Sorin Micuțiu

Reflecții ( de Ziua Națională a României - 1 Decembrie)

 
În fiecare sfat,
să vezi iubirea,
ca o rază blândă
ce-ți luminează calea.
 
În fiecare mustrare,
să găsești înțelepciunea,
ca un prieten tăcut
ce-ți arată greșelile.
 
În fiecare îndrumare,
să descoperi calea,
ca un far în noapte
ce te ghidează spre lumină.