Binecuvântează, Doamne,
prietenii mei virtuali -
cei ce mă citesc fără să mă vadă,
cei ce-mi sunt aproape
când lumea pare departe.
Nu i-am întâlnit pe toți
față în față,
dar le simt bunătatea,
le aud dorurile,
le văd lumina
ascunsă între rânduri.
Fă, Doamne, ca mesajele
noastre
să fie semințe de bucurie,
fiecare gând trimis
să fie un strop senin de cer.
Dă-ne, Doamne, cuvântul
potrivit
când unul dintre noi se frânge
și tăcerea înțeleaptă,
când e nevoie doar de ascultare.
Iar la capătul fiecărei
zile,
învață-ne să spunem mulțumesc -
să ne amintim că prietenia
nu moare în lipsa cuvintelor,
ea crește în liniște,
ca rădăcina unui copac.
Și ajută-mă să fiu și eu
o lumină pentru ei,
să nu uit că dincolo de ecran
ei au un suflet viu,
la fel de fragil
ca al meu.
Amin
prietenii mei virtuali -
cei ce mă citesc fără să mă vadă,
cei ce-mi sunt aproape
când lumea pare departe.
față în față,
dar le simt bunătatea,
le aud dorurile,
le văd lumina
ascunsă între rânduri.
să fie semințe de bucurie,
fiecare gând trimis
să fie un strop senin de cer.
când unul dintre noi se frânge
și tăcerea înțeleaptă,
când e nevoie doar de ascultare.
învață-ne să spunem mulțumesc -
să ne amintim că prietenia
nu moare în lipsa cuvintelor,
ea crește în liniște,
ca rădăcina unui copac.
o lumină pentru ei,
să nu uit că dincolo de ecran
ei au un suflet viu,
la fel de fragil
ca al meu.
07.10.2025
Sorin Micuțiu
Un comentariu:
Scrisorile virtuale,
Cu gânduri ziditoare,
Sunt încurajatoare,
Ele sudează,
sudează.
Apoi creează speranțe,
Cum că mai e cineva acolo, Departe,
Care încă scrie,
Și acestea aduc impuls.
Și pentru că Dumnnezeu ne-a așezat colo,
Dincolo,
Rămânem mulțumitori,
Că ne putem vedea,
În cuvinte. (C. T.)
MULȚUMESC!
Trimiteți un comentariu