Psalm (XLIX)

 

de ziua Pământului 

Doamne,  
astăzi îmi aduc aminte  
că pășesc pe un pământ  
care nu-mi aparține  
și totuși mă primește  
ca pe un fiu.

Îl simt sub tălpi  
ca pe o inimă de mamă,  
bătând în același ritm  
cu respirația Ta.  
Din praful lui m-ai ridicat,  
în praful lui mă voi întoarce.  

Aici, între izvoare și munți,  
între frunze care cad,  
îmi șoptești că veșnicia  
nu începe după moarte,  
ci în clipa când  
Te recunosc  
în fiecare fir de lumină.  

Astăzi îți mulțumesc, Doamne,  
că ai făcut pământul  
un acasă pentru trup  
și veșnicia  
un acasă pentru suflet,  
iar între ele  
mi-ai lăsat cărarea  
aceasta scurtă  
pe care o numesc viață.  

Fă-mă să pășesc cu grijă,  
ca un oaspete care știe  
că totul e dar  
și că fiecare dar  
poartă pecetea Ta.

22.04.2026

Sorin Micutiu