În culpă

 

alergăm zi de zi
de pe un trotuar pe altul
cu ochii în pământ
prea ocupați
cu nimicuri
să mai privim înainte
ascultăm în căști invizibile
zgomotul lăudăros al minciunii
și ecoul amar
dinlăuntru unei inimi
tot mai pustii
 
ne poticnim
pe culmea povârnișului
și în loc să îndoim genunchii
ne plângem cuvintele
judecate
înainte de a fi rostite
doar pentru că iubim 

adevărul
de dincolo
de gratiile efemerului
 
în toată această gâlceavă
uităm să trăim
și doar teoretizăm
credința
nu mai avem timp
decât să ne spălăm pe mâini

06.02.2021

Sorin Micuțiu