sâmbătă, 30 aprilie 2011

LANSARE POETICA LIREI21


+


UN GEST DE REVERENŢĂ ÎN FAŢA POEZIEI
Antologie Poetic@, Selecţie de Cristina Ştefan, Art Book, Bacău, 2011

Străduinţa administratoarei Cenaclului virtual Lira21, Cristina Ştefan, redactor de specialitate la revista Cetatea lui Bucur, ediţie online şi tipărită, de a aduna între coperţi, o sumă de autori, mai mult sau mai puţin notorii, mai mult sau mai puţin valoroşi în accepţia criticii, dar toţi animaţi de o vie pasiune pentru Cuvântul scris - este remarcabilă, onorantă şi cuceritoare, atât ca idee, cât şi ca modalitate convenabilă pentru fiecare, de a-şi manifesta forţa de expresie în câmpul nesfârşit şi generos al Poeziei.
Structurată pe două paliere de reprezentare care-i diferenţiază întrucâtva pe autorii antologaţi, echilibraţi ca număr pe cele două secţiuni, nu neapărat pe criterii valorice, după Cartea tinerilor scriitori, "Lira în patru puncte cardinale", apărută la Rovimed Publichers în 2010, noua Antologie, cu nume sugestiv, Poetic@, fiind a doua în ordinea evoluţiei cenacliere, este cu adevărat o reuşită, atât ca însemnătate, pentru istoria acestui penetrant cenaclu, în cele mai diverse cercuri culturale, dar şi ca reprezentare estetică, împodobită cu o grafică de excepţie realizată de Carmen Poenaru, care a surprins fiecare autor în clipa lui de graţie, redându-l în lumini şi umbre specifice, desene care aduc un plus de frumuseţe şi bucurie estetică ochiului interior şi celui exterior al beneficiarului acestui act artistic cu valenţe spirituale şi mentale.
De multe ori, în hăţişurile destul de întunecate care au luat o amploare fără precedent, ale literaturii contemporane, degajând miasme telurice insuportabile, imprengate cu izuri fetide de vulg, cititorul, afundat ca într-un codru unde mişună doar fiarele, are nevoie de o busolă, de o stea care să-i marcheze ieşirea spre luminişul cunoaşterii, fără să-l împovăreze cu încărcăturide prisos, din care nu ai ce alege. Adio inefabil (plămada Poesiei), adio frumuseţe celestă (haina Poesiei), adio linişte (carisma Poesiei), "Mais ou sont les neiges d'antant?" - cum ar spune Francois Villon... Nimic nu-ţi mai induce starea de har şi pace lăuntrică - în acest langaj stradal, trivial peste poate, invadându-te ca o apă neagră care ne mână silit sufletul în spre capcanele mişcătoare ale mocirlei izvodite din versurile unor autoclamaţi poeţi la modă care mişună prin saloanele literare. Rămâi vexat la auzul unor cuvinte pe care aceştia au pretenţia şi chiar obrăznicia să le numească poezie, profanând astfel însăşi ideea de Poesie.
O astfel de busolă/radar/metronom care ia pulsul cetăţii literare - asediată de veleitari şi nulităţi de ocazie al căror principal merit este tupeul fără de margini, este Antologia Poetic@, apărută recent la Editura Art Book, Bacău, 2011. Precizăm că aproape întreg travaliul de selecţie, redactare, supervizare, concept artistic, a fost suportat de poeta Cristina Ştefan care şi-a asumat responsabilitatea autorilor, cât şi a textelor alese spre editare. Tehnoredactarea şi coperta au fost realizate de Liviu Andone care a rezonat cu ideea şi conţinutul acestei lucrări colective.
Cu un gust estetic de înaltă ţinută, antologatoarea i-a grupat - chiar dacă aleatoriu - pe autorii celui dintâi compartiment, mai degrabă după un rost anume, aşa cum zidarul potriveşte cărămizile unui templu, unindu-le cu un liant de nezdruncinat în faţa eventualelor cutremure: liantul prieteniei, al afinităţilor elective bazate pe aceeaşi iubire neţărmurită pentru Cuvântul scris, rostit, închinat şi împărtăşit altora cu generozitate.
Vai zidurilor, dacă liantul acesta ar fi de slabă calitate! La o furtună puternică totul s-ar spulbera. Ca o contragreutate la cumpăna Cuvântului. partea a doua reuneşte poeme ale numelor deja răspândite în literatură, cu pondere valorică deja de necontestat.
Volumul respiră acel aer de prospeţime, precum pământul primăvara, la răscruce de muguri, când prin crucea ninsorii răzbat adieri de violete, de toporaşi şi de brânduşe, într-un rai al uitării de sine în care fiecare fiinţă ar putea deveni pentru tine, un înger.
Între pagini de versuri înmiresmate, te odihneşti în imagine şi te simţi ca într-o oază de pace, verdeaţă şi susur de ape coborând muntele în firişoare întortocheate de cleştar.
Haina, podoaba, accesoriile, iau forma artistică pe osatura pe care o prezintă versurile. Dar nu acestea sunt atât de importante, cât mesajul lor, indiferent de vârstă, sex, etape de creaţie la care a ajuns fiecare în dezvoltarea sa artistică. Importantă e noima, urma, parfumul esenţei pe care s-au străduit cu toţii să-l facă în aşa fel încât să nu-l uiţi prea lesne. Şi acesta îl reprezintă respectul şi iubirea faţă de Cuvânt. După cât eşti luminat lăuntric, vei împrăştia lumini împrejur. Şi lumina de sine, cu cât e mai mult dăruită, cu atât sporeşte, la fel cum sufli într-un făraş cu tăciuni şi jăratecul se încinge până la scântei şi până la văpaie. O astfel de văpaie o constituie familia Lirei 21, a cărei flacără este purtată precum făclia olimpică de către maratonistul elen. Ţinută vie şi condusă cu mână sigură şi cu toată responsabilitatea, puterea de jertfă şi ochiul de Argus, de către animatoarea ei, gruparea literară şi află platforma de reprezentare în paginile virtuale ale ningului Lira 21.
Şi adepţii n-au întârziat să apară şi să se grupeze în jurul ei, formând un zid incandescent de cuvinte de mărimea, robusteţea şi frumuseţea unui edificiu spiritual unde calcă doar suflete alese. Neaveniţii se exclud singuri, simt că n-au ce căuta în acest templu al cuvântului.
O carte colectivă sau o lucrare-împreună reprezintă semnul magic, binecuvântat şi rodul acestei munci titanice de formare şi afirmare a talentelor literare.
Şi pentru o mănăstire sunt necesari mai mulţi meşteri şi calfe. Şi, mai presus, figura legendară a zidarului - cel care-şi jertfeşte jumătatea şi sufletul pereche, jertfindu-se pe sine pentru ridicarea edificiului.
Mitul cetăţii eterne e viu şi mai actual decât niciodată. Nimic, absolut nimic fără jertfă. Şi zidirea îşi va ridica semeţ fruntea spre cer, sub privirile din ce în ce mai uimite (şi uneori năuce de-a binelea) ale celor ce nu înţeleg că "Frumuseţea va salva lumea".
Întrebarea legitimă care s-ar putea ridica este: E nevoie în ziua de azi de atâtea antologii? Ce relevanţă au ele în istoria literaturii române contemporane?
O justificare şi o certificare a faptului că da, e nevoie de antologii, de culegeri, de dicţionare şi istorii literare este faptul că ele oglindesc, radiografiază, chiar dacă trunchiat, starea poeziei la un moment dat. Ele sunt fresce, mozaicuri ale fenomenului cultural al veacului, al deceniilor, al grupărilor, şcolilor din jurul unor reviste, edituri sau al unui maestru.
Dar mai sunt însemnate pentru că reliefează orientarea anumitor grupări literare. E limpede că producţiile primei secţiuni, aceea a scriitorilor debutanţi ori nedebutaţi încă editorial, ci doar revuistic, au fost lucrate şi prelucrate în atelierele şi laboratorul de creaţie ale Cenaclului Lira 21, sub ochiul atent şi exigent, dar şi blând şi tolerant în acelaşi timp, al Cristinei Ştefan - ea însăşi poetă de talent, -liderul acestei grupări virtuale, iar acum edite sub forma celor două antologii.
Şi sunt importante aceste grupări pentru că, dincolo de aspectul didactic, (aici se învaţă noţiuni de teorie a versificaţiei) - ele sudează, construiesc modele, se află sub incidenţa aceleiaşi stele, până ce reprezentanţii lor se hotărăsc să se desprindă, să-şi alcătuiască singuri crugul şi să pornească pe cont propriu, dezvoltându-şi un stil personal şi mijloace specifice de afirmare.
Până atunci, fie că se numesc Lira în patru puncte cardinale, fie Poetic@ - producţiile reunite sub acest generic au darul de a servi drept punct de pornire şi afirmare al poeţilor care au avut fericitul şi binecuvântatul prilej de a fi editaţi, fie şi într-un volum colectiv de poezie.
Ceea ce nu e puţin, dimpotrivă.
Să le urăm tuturor antologaţilor spor în creaţie, putere de muncă, înavuţire spirituală, harul de a discerne valoarea de kitsch şi răbdarea de a poposi pe cărările atât de misterioase, de captivante care te fascinează, ale Zânei Poesis.
Şi poate, într-un timp mai prielnic, ne vom învrednici a face acestei frumoase nou născute, preziceri, recomandări şi daruri, precum ursitoarele la creştetul copiilor, o analiză amănunţită, pe marginea textelor şi a evoluţiei autorilor, aşa cum de fapt, merită cu prisosinţă.
Să nu ne sfiim a face un gest cuvios de reverenţă în faţa tuturor colegilor de scris, indiferent ce nume poartă. Pentru că de fapt, este un semn de reverenţă şi dragoste Poesiei însăşi.

CEZARINA ADAMESCU
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
redactor Agero-Stuttgart

vineri, 22 aprilie 2011

De Paşte



trufaşă
moartea ne minte
creduli
admitem nefiinţa
ciocnind ouă roşii

învierea
o necuprinsă taină
de hotarele firii
ascunsă
în bobul de grâu
renăscut în prescură

la căpătâiul anilor
un nou început
fără timp
Poem lucrat in atelierul literar "Lira21

miercuri, 16 martie 2011

CĂLĂTORIE PRIN PATRIA NEASEMUITĂ A CUVINTELOR – ANTOLOGIA INTERNAŢIONALĂ STARPRESS



Iniţiativa scriitoarei Ligya Diaconescu şi a revistei „Starpress 2011”, din Canada, în colaborare cu Andrada Victoria Diaconescu, de a publica „Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, a izvorât din dorinţa de a face cunoscute cercurilor iubitoare de cultură, şi nu numai, din întreaga lume, scriitori români trăitori pe meridianele lumii. Lucrarea apărută în format A4, cuprinde 52 de poeţi şi prozatori, în 225 de pagini, cu creaţii scrise în limba română, dar traduse şi în limba engleză de către autoarea antologiei şi de Mariana Gheorghe, din Vancuver (Canada). Parafrazând pe Eugen Lovinescu pot spune că cei cuprinşi în această amplă lucrare nu sunt numai talente remarcabile, ci şi puncte din frontiera hărţii noastre sufleteşti.


Această antologie a apărut şi ca urmare a „Concursului Internaţional de Poezie” pentru românii din întreaga lume „Starpress”, iniţiat de Ligya Diaconescu din România şi George Filip din Montreal, aşa cum ne informează poetul în „Cuvânt înainte”.

duminică, 20 februarie 2011

Psalm de seară


Te aştept, Iisuse…
A inimii lumini sunt încă aprinse
Te aştept să vii…
Fără Tine nopţile-s aşa pustii!

Te rog stăruitor,
Cu lacrimi de dor
În bunătatea-Ţi multă
Grăbeşte, m-ascultă!

Ai milă
De mâna de ţărână umilă
Căci dorul din mine
Iisus, e la Tine.

Afară bate furtuna…
Pe dragostea mea cade bruma,
Pamântul şi firea
Îmi iau mântuirea…

….

Mă iartă că îndrăznesc să-Ţi cer
Să-Ţi îndrepţi privirea spre mine, din cer..
Eu ştiu că de mine Îţi pasă
Că de aceea-mi zideşti în ceruri o casă.

Te rog, dă-i sufletului meu
Mai mult dor de Tine, Dumnezeu!
Şi mai multă luare aminte
Să nu rămân fără veşminte.

duminică, 30 ianuarie 2011

Credinţa mişcă munţii


Apăsat de incertitudini
şterg de praf
lampa lui Aladin
subconştientul
în adâncul nefericirii
e de-ajuns
să-i redau lumina
ţâşneşte din el
un duh binevoitor
gata să mă slujească

nu-mi cere decât
să cred

  Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

duminică, 2 ianuarie 2011

Acrostih - Pluguşor


Pentru anul nou sosit:
La mulţi ani cu sănătate!
Uşa fie-vă deschisă
Gândului plin de iubire!
Unde-au fost dureri ascunse
Şi-ncercări, şi nerăbdare,
O îmbrăţişare las -
Rodul prieteniei noastre!

joi, 16 decembrie 2010

Rugă

 

Doamne,
un clopot îmi bate
în suflet,
ascultă colindul
desferecă-mi poarta,
cumpăna vremii, o înclină,
prin vămi de dor
să ning
cu lacrimi veşminte.

duminică, 12 decembrie 2010

Ia treziţi fraţi şi surori




Ia treziţi fraţi şi surori
Şi-ascultaţi pe urători
Veniţi de departe
Să vă facă parte
Darului de sus
Pruncului Iisus.

Hai, treziţi să prăznuim
Şi cununi să împletim,
Cu răbdare şi iertare
Pentru dragostea Lui mare!

Iată, Maica bate-n poartă
Singură nu-i niciodată
Are-n braţe Pruncul drag
Ieşi! Întâmpin-o în prag!
Fă-ţi din casă, ieslea plină
De a cerului lumină.
Iar al inimii suspin
Fie darul tău divin!

Ia sculaţi surori şi fraţi
Şi colindul ne-ascultaţi
Căci cuvântul nu-i de-ajuns
Dacă-n inimi n-a pătrus.

Iată, Maica vă aşteaptă!
Ochii ei spre voi îndreaptă...
Dorul ei e dor nespus,
Dor, din dorul lui Iisus.
Hai cu-ntreaga ta fiinţă
Să-L primeşti plin de credinţă!
Părtaşi la-acelaşi dor să fim
Până-n veci de veci, amin!

vineri, 10 decembrie 2010

Resimţind acut vremelnicia


se-nclină
cumpăna toamnei
peste firavele noastre bucurii

octombrie  

(decembrie )
se furişează viclean
pe lângă noi
s-a sfârşit demult secerişul
cu incertitudinea preţului la pâine
„reformele”
ne-au lăsat cămările goale
inventarul nădejilor noastre
s-a terminat înainte de a începe

vremurile de cumpănă
aşază peste noi
năvod de griji
suntem prizioneri
la cumpăna vremii.


( poem din concursul "Toamna" pe cenaclul online interactiv " Lira 21 ")

duminică, 5 decembrie 2010

Atat de aproape esti Iisuse!



 
Îţi mulţumesc pentru iubire…
când nimeni nu-mi bătea în poartă
Tu mi-ai adus în suflet pace,
uitând păcatu-n Marea Moartă.

Prin neguri m-ai purtat pe umeri
când firea veche, prea nătângă,
cerca din nou să mai dezbine
 nădejdi de aripi să îmi frângă.

 Pe frunte Tu mi-ai pus sărutul
 pecete cu lumini din stele...
Cum aş putea să nu te-ntâmpin
 cu dor, în pragul casei mele?

 Trec anii! Iată iarna vine
 prin viscol spulber frunze moarte…
 Tu eşti din nou atât de-aproape
dar eu mă simt încă departe!

joi, 2 decembrie 2010

Iubirea mea dintâi

ciupesc strunele
cu degete de jar
o gamă de sentimente
învolburează gândurile

mă strecor printre cuvinte
miruite cu dragoste
izvoare nesecate
în noaptea însetării

pentru o clipă închid ochii
îi redeschid grei de cer
acelaşi psalm îmi cântă
în privire




 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

marți, 23 noiembrie 2010

Şoaptele din privirea mamei


privirii în gol
i-ai vorbit prin tăcere
cu inima rănită
mi-ai vegheat pleoapele
să se închidă
fără umbra lacrimei

m-ai legănat
între cer şi pământ
ai luminat cărările
întinderii de mână
în zile de primăvară
lipsite de mărţişor şi ghiocei
pentru tine

chip senin
gravat pe fotografie
icoană sfântă
picătură de nădejde
într-un ocean de nelinişti
aripi îmi dai

 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

vineri, 19 noiembrie 2010

O seară mai săracă în cuvinte

 
N-am cuvinte
în faţa morţii
sunt fir de iarbă
trestie frântă-n vânt.

Se-nalţă spre Soare
suflet alb...
adieri de clopote
în urmă
inimă cuibărită-n dor.

Ninge tot mai alb
şi mai des
viscol straniu
cu fulgi grei
dinspre pământ...

Mă întreb
cu îndoială
dojenit de gânduri

Doamne,
departe-i dimineaţa
când voi ninge-n sus?


 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"


sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Gânduri amare - lui Adrian Păunescu...la revedere, maestre!

Altfel vorbim despre poeţi
când nu mai sunt printre noi
gândurile sunt fragmentate
cuvintele confuze
repetate în plâns de chitară
cu palmele mângâiem amintiri
mai vii ca nicicând


din albastru se prelinge
ultimul vers
cordial

Tatălui meu

Un nou şi rece anotimp s-aşterne printre noi,
Şi rând pe rând cădem uscaţi, ca frunzele, de dor.
Am fost şi tineri şi frumoşi… adesea chiar eroi,
Dar iarna vieţii a sosit…şi triste toate mor…

E-aşa de greu adeseori , ca dup-o viaţă-ntreagă
Să ne vedem, înduioşaţi, pălind iubirea noastră
Să ne mirăm că inima nu vrea să înţeleagă,
De ce privim înceţoşaţi mai des de la fereastră.

Deşi nu poţi, ai vrea s-alergi ca pruncii prin ogradă
Dar ţi-este frig şi ai mai vrea deasupra înc-o haină
Apoi, când obosit trudeşti, picioarele se-noadă…
Te odihneşti puţin sub nuc şi lăcrimezi în taină.

Mai faci un pas, te mai opreşti, mai spui în gând o rugă...
Privind petalele de flori şi frunzele ce mor.
Pe ploape două lacrimi ai ce nu mai vor să fugă
Şi-ţi umplu-al sufletului gol de-al primăverii dor.

Ah! Vine, vine iarna!…Departe mă credeam de ea
Acum i-ascult suflarea cum bate-ncet la uşa mea…

marți, 2 noiembrie 2010

Să mă trezesc în zori cu inima înaripată




Pe file de jurnal,
stele căzătoare.
Nevindecate răni
umbresc prezentul,
miresmele îmbrăţişării -
tăcere şi vis.
Gândurile mele
te strâng la piept
de zeci de mii de ori
cu inima dogoare.


Plutim prin viaţă,
iar tu
liniştitor şopteşti:
"Spre Nunta de Lumină
e doar un zbor.
În dragoste nu-i teamă."

Cuvântul tău
este potirul
din care mă adap


 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

joi, 28 octombrie 2010

Împânzesc cerul cu vise

 
lângă zidul plângerii
depăn amintiri
mai cos un petec
la haina vieţii
aştept să renasc
dragostea
din mugurii aripilor
ascunse în mine

noaptea mă inundă cu stele
dimineaţa cu rouă
parfumul copilăriei
mă îmbată

 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

miercuri, 20 octombrie 2010

Dialog în adâncul tăcerii




mă ascund de mine
neputincios
vorbind singur
ca Shakespeare
viaţa
moartea
a fi sau a nu fi





mă bântuie
vise strivite
sub atâtea tăceri
mi-e teamă
să deschid braţele
cad în plânsul de taină

mă născusem cu aripi

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

vineri, 8 octombrie 2010

Cu tâmpla pe umărul nopţii

E noapte târziu
ramuri de nori cenuşii
leagănă luna

***

bolta-mi veghează
ceasul singurătăţii
timpul miruindu-l

***

îngerii zboară
cu praf de stele pictând
Calea Lactee

***

îmi reazăm tâmpla
pe bucata mea de cer
între două inimi

***

pe-al viselor pod
din nou aştept să îmi spui
noapte bună mamă



Unele dintre ele sunt lucrate in atelierul literar "Lira21"

luni, 4 octombrie 2010

Aproape Haiku


Valsul frunzelor
pe cărări neumblate
un arici singur

***
 Salon de spital -
pe marginea ferestrei
cade o frunză

***
 Cărări ruginii -
în alunul plin de rod
o veveriţă

*** 
Noapte geroasă -
în coşul de nuiele
pisoi somnoroşi

*** 
Munte de ţurţuri -
printre valuri de lavă
jocuri de umbre

***
Şoaptă de înger
mână umbrar ochilor
fluturi în priviri

***
mâna întinsă -
în pironul din cruce
nesfârşitul cer

***
Lacrimă ninsă
Sărut pe buze de jar
Iubire trează

***
Teascul de struguri
cu mireasma vinului -
îmbată vântul
 
***
În leagănul gol
frunze îmbrăţişate -
viaţă trecută
 
***
O turtă dulce -
în casa ţărănească
nepotul râde
 
***
În câmpul de flori
curcubeul în rouă
joacă de fluturi
 
***
Râu învolburat-
la căsuţa din chirpici
un bătrân singur

***
Noapte de vară-
printre frunze de salcâm
boabe de rouă
 
***
gard despărţitor
lebădă printre nuferi
lacrimi pe aripi
 
***
în amurgul trist
cerul scăldat în nuferi –
singur salcâmul
 
***
gaură în gard
priviri iscoditoare -
motiv de bârfă
 
***
Sub vălul ploii
o spadă ruginită
seduce-un fulger


Unele dintre ele sunt lucrate in atelierul literar "Lira21"

luni, 20 septembrie 2010

Urmele iubirii


Pe deal
cernită de timp
adânc îngropată
în frunzişul veşted
stingheră
cu un braţ aproape frânt
o cruce
re-nvie amintiri
cântându-şi dorul
acompaniată de greierii
ascunşi în iarbă
în umbra ei
cioburi de cer
oglindesc urmele iubirii

vineri, 27 august 2010

"Des amăgit"


în amurgul pustiu
zilele se scurg monoton
gândurile pasagere
îmi fură somnul

privesc depărtarea
simt roua pe obraz
aş vrea sa evadez
să întind mâinile şi să zbor
visez cu ochii deschişi

pleoapa nopţii rece se lasă
hoinăresc
prin atâtea vise zămislite
în propriul atelier expresiv

încuiate într-un sertar
zeci de ciorne vorbesc despre iubiri
imagini vii ale trecutului
o muză
apare când mă aştept mai puţin
strecurând speranţe
nu am curaj să o ascult
am fost prea des
amăgit


Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

vineri, 30 iulie 2010

Amintiri...


Mariana a scris aici
un Pa - Proză arhiscurtă


"Iau din căuşul palmelor înserării doi stropi de lumină argintie. Înmoi peniţa inimii mai sus de tocul de amintiri şi supun la jertfă roşul hârtiei. Prima literă se desprinde ca un fulg rătăcind ca un vals pe poteci neumblate. Nori de cuvinte poartă ghirlande de curcubee transformând înserarea în vis cu ochii deschişi. Călimara nopţii de iarnă îşi picură neîncetat cerneala albă peste condeiul ce face din trecut prezent, aducându-te mai aproape cu fiecare cuvânt, cu fiecare punct de suspensie, pe tine cel ce îmi pari atât de aproape, şi atât de departe..."

Mi-am agăţat gândurile în amintirile tale Mariana şi le-am remodelat într-un vers alb, nu ştiu cât de reuşite sunt, astept sa-mi spui tu Smile


Amintiri

la ceasul înserării
din căuşul palmelor
iau doi stropi
de lumină argintie
peniţa inimii
o înmoi
în tocul de amintiri
supunând la jertfă
roşul iubirii

literele se desprind
ca un fulg rătăcind
ca un vals
pe poteci neumblate

nori de cuvinte
poartă ghirlande
de curcubee
transformând înserarea
în vis
cu ochii deschişi

călimara
nopţii de iarnă
picură neîncetat
cerneala albă
a condorii
peste condeiul
ce transformă
trecutul în prezent
aducându-te mai aproape
cu fiecare cuvânt
cu fiecare punct de suspensie
pe tine
cel ce îmi pari atât de aproape
şi atât de departe...



joi, 29 iulie 2010

Muzica veşniciei












dimineaţa
deschid fereastra
din odaia sufletului
şterg praful uitării
cuibărit în inimă
rătăcită
privirea se scaldă
în roua de azi noapte
căutând cufere ascunse
taine răsfirate
printre cuvinte
nerostite...

sorb în tăcere
poezia sunetelor
de pe buzele cerului
preţuind timpul
în nădejdea învierii
fredonez
muzica veşniciei

Lucrata in atelierul literar http://www.lira21.ro

marți, 20 iulie 2010

O, dorule dor...



Mai întâi a fost eseul scris de Adriana :

"Am invatat ca trebuie sa-mi smeresc Dorul. Nu am invatat cum... E cel mai greu lucru care trebuie sa il fac...pentru ca il gasesc in fiecare cantare, in fiecare chip drag mai apropiat sau mai indepartat, in Cuvant, in rugaciune, in Cer... Ma trezeste dimineata si ma alina seara... Il port cu mine necontenit... Uneori, as vrea sa il las... as vrea sa il las... Ma gandesc ca mi-ar fi mai usor. Ma gandesc ca nu as mai simtii durerea. Dar probabil ca nu as mai simtii nici dulceata lui care cheama... As putea sa nu mai il caut in fiecare cantare, sa il ocolesc dimineata si sa nu il las sa ma aline seara la culcare... As putea... As putea? Nu as putea sa fac nimic din toate astea... As putea sa il controlez? Sa-l cert - as vrea. Sa se linisteasca - as vrea. Sa se cumpateasca... Sa nu o ia inaintea mea... caci nu ma pot tine niciodata dupa el... Intotdeauna, raman in urma lui. Intotdeauna castiga. Cum as putea sa-l inving? L-am rugat sa ii dau in schimb lacrimi - numai sa ma astepte macar o data... Dar nu a fost multumit. Mi-am dat seama ca nu ma pot intelege cu el. S-a lipit de inima mea dar, nu vrea sa ma asculte. Nu vrea sa-mi dea socoteala pentru ca imi lasa in suflet atata durere si numai putina dulceata... O, dorule dor, poate o sa vina ziua cand ne vom intalnii fata in fata si o sa imi dai socoteala..."



apoi s-au născut versurile... se pare că gândim la fel. O, de câte ori nu am spus şi eu ca tine , Adriana, "O, dorule dor..."

O, dorule dor...


Am învăţat că trebuie
să-mi smeresc dorul.
Nu am învăţat însă cum!...

Orice cântare mi-l şopteşte,
chipurile celor dragi,
apropiaţi sau mai îndepărtaţi,
îl oglingdeşte.
Cuvântul şi rugăciunea
mi-l arată în cer.
El mă trezeşte dimineaţa,
mă alintă seara...
Îl port cu mine necontenit.

Uneori, greaua aşteptare
mă-ndeamă să-l las,
poate-mi va fi mai uşor,
poate nu aş mai simţi durerea,
dar nu aş mai simţi nici dulceaţa
din chemările lui.

Aş putea să nu-l mai caut
în fiecare cântare.
În zorii dimineţii
aş putea să-l ocolesc,
iar seara, la culcare
să nu-l mai las să mă alinte,
dar, oare , aş putea?...
Nu, nu aş putea
din toate acestea
nimic să fac!

Aş vrea să-l controlez,
să-l cert să se liniştească,
să se cuminţească,
să nu o ia înaintea mea..
Nu mă pot ţine de el,
întotdeauna rămâm în urmă,
el câştigă mereu.
Cum aş putea să-l înving?...

L-am rugat
să-i dau lacrimi,
măcar odată,
în schimbul aşteptării,
dar nu a fost mulţumit.
Atunci am simţit
că nu mă pot înţelege cu el,
s-a lipit de inima mea,
dar nu vrea să mă asculte
nu vrea să-mi dea socoteală
de ce este atâta durere
şi atât de puţină dulceaţă?...

O, dorule dor,
poate o să vină şi ziua
când ne vom întâlni
faţă către faţă
şi o să-mi dai scocoteală...


Sorin M. şi Adriana C.

duminică, 18 iulie 2010

Tăcerea din cuvinte
















ce pot să-mi facă
nişte oameni
cu inima-mpărţită

inima mea
e un fruct copt
cu fiecare toamnă
cuvintele cu pumnii strânşi
nu-mi mai zămislesc durere
pacea se coboară lin
cu doruri călătoare
modelând fiinţa
născută din dragostea Olarului
frământată cu lacrimi
din care înfloresc nuferi
tăcerea din cuvinte
timp de meditare
îmi dă aripi
trupului de lut
credinţă şi nădejde
în zbor spre veşnicie

prietene
când taci
negăsind cuvinte potrivite
te iubesc şi mai mult

sâmbătă, 10 iulie 2010

Iubind fara masura











să nu-mi laşi anii inimii
să meargă în derivă
cerşind un refugiu de-o clipă
copilului inocent
pierdut sub poala mamei

învaţă-mi gândul să zboare
tainic deasupra încercărilor
iubind fără măsură

voi pleca liniştit
spre a mă reîntâlni
cu mine iubire

lucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

-25%














ieri
cautam printre amintiri
o brăţară
cu pandativ
inimă
printre
moşteniri din părinţi

voiam
sa o topesc
în 25 de arginţi...

argintul nou îl va cântări
un alt Iuda
vândut
atunci să-l am la îndemână

lucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

Rugă pentru vers












mă cuprinde frigul,

iarna-i timpurie,
pleoapa-mi este grea
dorul
licăreşte-n ochi
născând vers firav
in harul de a scrie!

noaptea târziu
sădeşte în inima mea
cuvântul Tău!

crucea mă apasă
lacrima-i amară
doamne
am rămas în urmă...
Ia-mă Tu de mână!

lucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

duminică, 6 iunie 2010

Sărutul mângâierii


Iubirea ostenită
Plângea sub un cais...
O inimă smerită
Privindu-i părul nins
Sărutu-i i-a atins
O lacrimă ivită.

Tăcerea le aşterne
Covor de stele rupt
Din zările eterne
Deasupra…dedesubt…
Şi mângâind tăcut
Ea ţese noi poeme.

vineri, 21 mai 2010

Dor...

( 21 Mai 2010 - Neputând trece cu vederea că pe mama o chema Elena...)

La cruce ta, de mult plecată mamă,

Alerg plângând când dorul tău mă cheamă,

să-ţi simit mângâierea în vântul ce adie,

să pun o floare, două, pe-nţelenita glie.


În lumea asta mamă, cu cine să mă asamăn?

Când tu te-ai dus, eu nu vedeam mai mult de leagăn,

Şi greu mi-a fost în lumea asta mare

lipsit de sfânta şi calda ta îmbărbătare.


Mă iartă, că vin din nou cu a mea povară

şi-ţi cer să-mi dai putere, a nu ştiu câta oară!

Să-mi umpli noaptea vieţii, cu zeci de mi de stele,

obrazul, să mi-l stergi cu mâna, de lacrimile-mi grele

......

Doamne, iartă-mi dorurile mele,

dar mi-e gândul tot la ele...

plâng, că ani-s tot mai grei,

fără mama între ei....


(Sorin M.)

sâmbătă, 15 mai 2010

Parfum de veşnicie


Învăluit de mister

Şi cu ochii visători,

L-am zărit venind din cer

Înspre revărsat de zori.


Îşi lăsase ceata lui

Undeva în Paradis...

Mă-ndemna spre cer să sui

Pe-ale lui aripi de vis.


Parfum de Veşnicie

Răspândea în al lui zbor,

Şi cânt de bucurie

Peste sufletu-mi de dor.


Chemat de rugăciune

Pe albastrele poteci,

s-a coborât la mine

zicându-mi: „În veci de veci!”...


„Slăvit să fie Domnul!”

Şoptit-a al meu plâns...

Ce greu răspunde omul!...

Ce repede-ai răspuns!


O, drag înger păzitor,

Venit din depărtare

Mulţumesc de ajutor,

De-această dulce stare!


(Sorin M.)



vineri, 14 mai 2010

Rouă de vis


Doamne, aşa aş vrea să zbor spre un alt tărâm,
Dar, vai, nu mă pot să mă înalţ de pe caldarâm.
Aripile îmi sunt încărcate de rouă,
Iar cerul îşi picură iar plânsul …şi plouă…

Visez iar că zbor şi îi cânt dorului şoptit…
Credinţa şi nădejdea în mine-au-nmugurit…
Inima îmi bate din ce în ce mai tare,
Dar mă trezesc oftând din clipa de visare.

Împrejur miroase a flori de levănţică…
Credinţa din mine, deşi e încă mică,
Învinge orice teamă, orice neputinţă,
 Cu roua pe aripi spre cer ea mă înalţă.







Dacă aş fi ştiut…


Dacă aş fi ştiut…
Copil fiind, îmi doream aripi
să zbor, să uit amarul
de lacrimi şi tristeţi...

În cuvinte îmi creştea
un freamăt ascuns de nesiguranţă…
Aripile copilăriei nu se deschideau!

În singurătatea serii îmi răcoream
privirea în limpezimea cerului...

Dacă aş fi ştiut că dincolo de el
cresc aripile mele!...

( Sorin M.)

miercuri, 5 mai 2010

Eu nu-s poet!...

Eu nu-s poet!...

Poezia videcă răni,
poezia este cenuşa
unor trăiri cereşti,
este pod de flori
peste inimi izvoare...

Eu nu-s poet!...

Poezia este o autobiografie,
poezia este oglindire
a sufletului în vers,
este ecoul inimii
şi al cuvintelor ce ard...

Eu nu-s poet!...

Poezia este teascul gândurilor,
poezia este veşmântul silabelor
transformate-n curcubee,
este mustul vieţii,
este însăşi viaţa....

De ce nu sunt?!...

Pun apă multă în cerneală,
mă ruşinez de mine însumi
făcând durerea să rimeze...
Poetul tace-n poezie...
El vorbeşte printre rânduri!

miercuri, 21 aprilie 2010

Caut un Om



Rătăcesc pe străzi,

cu ochii umezi,
căutând un Om
ce m-a-nvăţat iubirea
să o dăruiesc
înainte s-o primesc...

El mi-ai dat apă
când eram însetat
şi hrană mi-ai dat
când eram înfometat,
şi aripi să zbor
când eram căzut...
Mi-a dat tot ce-a avut.

Mi-e teamă că L-am rănit
sau chiar dezamăgit
cerându-I atât de multe
de la care se aştepta atât de multe...

Luminate de raza lunii
două umbre mă-nsoţesc la pas,
merg ţinându-se de mână....
eu trist, cu chipul plâns
şi El, atent, sensibil, grijuliu.

marți, 6 aprilie 2010

Regăsirea din zorii Învierii

Duminică,
în zorii dimineţii
pe Dealul Căpăţânii
prin iarba grădinii
păşea Domnul vieţii...

Deodată,
cu glas frământat
şi inima zdrobită,
o mironosiţă iubită
spre El a strigat:
„De ce mi l-ai luat?!”..

Un glas,
ca o adiere de vânt
îi curmă cuvântul:
„Da, gol e mormântul…
Priveşte: Eu sunt!”

Recunoscându-L
Maria a tresărit...
-Ah, Domnul meu iubit!
Şi plânse apoi cu mir, încet,
pe rana Lui din piept...