La ceas de vecernie

Ne-am întâlnit la cruce,
loc tainic al tăcerii,
auzisem o chemare
venită din adâncuri,
un susur de izvor
ca o mireasmă de primăvară,
privirea caldă
ochii trişti,
mâinile şi picioarele
străpunse de cuie
îl ţineau răstignit
între cer şi pământ. 

Chinuit de durere
a privit spre mine,
era la ceas de vecernie,
uimit de atâta iubire
privindu-L am înţeles:
nu crucea Îl ucidea
ci păcatele mele!