inima
nu mai poate fi modelată
lutul s-a pietrificat
în mijlocul întunericului
sunt un om ca toţi oamenii
construiesc colivii gândurilor
într-o stare de orbire
răutatea neîmblânzită
țese plasă de păianjen
peste chipul de ceară
ca într-un teasc
strâng cuvintele
mustind a neputință
sângele în clocot
îmbată conștiința
amăgirile și prejudecățile
își freacă mâinile
hrănindu-se
cu tăcerea mea şi a celorlalți
undeva
în primul cer
de unde
coboară lumina
așteaptă îngerii
încordați
din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"
2011- editura Art Book
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu