Cod roșu

 

În iazul de foc al soarelui,
dansăm pe valuri de lumină,
ne topim în îmbrățișări
de căldură și iubire,
înfruntăm arșița
cu inimi deschise,
și răcoare în suflet.
 
Razele soarelui
se joacă în părul tău,
transformându-l în aur lichid,
timpul se oprește,
fiecare clipă devine eternitate,
purtați de valurile iubirii
nu ne plângem de caniculă,
dragostea noastră
e izvorul ce ne răcorește.
 
14.07.2024
Sorin Micuțiu

Îmbrățișarea Infinitului

 

El este Steaua Polară,
ghidul nostru în noapte,
Soarele de la amiază,
puterea ce nu se stinge,
Vântul de la apus,
aducând mângâiere,
Lumina dimineții,
ce încălzește inimi.
 
În brațele Sale,
cerul și pământul,
Linia ce desparte,
cercul ce unește,
În El, toate se împletesc,
este Alfa și Omega,
începutul și sfârșitul.

Viciu

 

În trupul nostru
de humă și praf,
ascundem un viciu,
cu ochi de vultur,
cu inima arzând
de-o curiozitate crudă
privim spre semeni
să le vedem căderile,
ne hrănim din secrete,
din ascunse slăbiciuni,
ca lupii în noapte
pândim cu gânduri de iude
să adâncim durerea
sufletelor deja obosite.

50+

 

Tinerețea noastră?
O poezie veșnică,
o cântare a inimilor,
o primăvară a sufletului,
o vară arzătoare,
o toamnă
bogată-n iubirie,
sau invers,
e tot una,
în ciclul etern.
 
Tinerețea noastră?
Anotimp ce se schimbă,
melancolie,
așezată blând pe umerii goi,
amintirie a zilelor ce-au fost,
a nopților fără nume,
a dimineților,
când lumina-ncepe să curgă
și  inima noastră
se ridică spre soare, în zbor.

Reflexie

Nu suntem perfecți,
nici eu, 
nici tu,
în oglinda timpului, 
toți avem un ciob
al nostru.

Când vom înțelege,
în zori
sau în apus,
că greșim 
și iertăm, 
sub același cer
unde căderea,
e o lecție, 
nu un prilej de judecată,
atunci ne vom vedea
fără mască,
vom ști
că perfecțiunea 
e ca ploaia de vară,
uneori rece,
alteori caldă.

Quo vadis cor?

În grădina gândurilor mele, 
flori de vis,
trandafirul roșu, 
inima, 
arde-n foc,
dragostea, 
ca florile, 
nu are preț.

Când soarele apune,
luna e martor, 
nimic nu-i scris,
stelele ascultă
refrenuri de dor.

În zori, 
roua mângâie
tremurătoare 
o lacrimă de fericire
pe obraz.

03.07.2024
Sorin Micuțiu

Fundal

 

Când inima devine cânt,
din cosmos până la pământ,
când negrul e mai mult decât
un simplu fundal, e un început,
eterna noapte, devine casă,
îmbrățișează albul blând
iar ochii-ți ard ca stelele...
Atunci visezi, trăiești și zbori...

de Sorin Micuțiu

03.07.2024

Hunedoara, leagăn de istorie și mister

 În noaptea tăcută,
prin Castelul Corvinilor
se zvonește că umbrele 
dansează neîncetat.
Călători veniți de departe, 
cu inima îndrăzneață,
pășesc prin încăperile lui
unde timpul pare să fi lăsat
în ziduri ecouri 
ale unui trecut înfricoșător.

Aici, în orașul Castelului
cerșetorul Nandraș,
om cu suflet nobil,
a refuzat să-și vândă votul.
În onoarea sa,
oamenii recunoscători 
au ridicat o statuie
pierdută în timp,
povestea lui,
însă mai dăinuie.