Nu suntem perfecți,
nici eu,
nici tu,
în oglinda timpului,
toți avem un ciob
al nostru.
Când vom înțelege,
în zori
sau în apus,
că greșim
și iertăm,
sub același cer
unde căderea,
e o lecție,
nu un prilej de judecată,
atunci ne vom vedea
fără mască,
vom ști
că perfecțiunea
e ca ploaia de vară,
uneori rece,
alteori caldă.
Nu ești tu de vină,
nici eu nu sunt,
suntem doar oameni,
în căutarea unui punct
de echilibru
între cer și pământ,
învățăm să fim,
să respirăm
în ritmul inimii
ce bate că o toacă,
să găsim frumusețea
în imperfecțiune,
să trăim,
să iubim,
necondiționat.
04.07.2024
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu