la Rusaliile anului 2025
Tu, care ai sădit în țarina românească
sămânța trezirii prin oameni ai lacrimii și ai Cuvântului,
Te slăvim pentru cel ce a ars pe altarul neamului său,
Părintele Iosif, fiu al durerii și al nădejdii,
pe care l-ai chemat la Tine, în Împărăția cea de sus,
unde nu este moarte, nici plâns, nici durere,
ci viață fără de sfârșit.
nici trupul, nici inima, nici somnul,
ci a alergat, cu Scriptura în sân și cu crucea în spate,
prin văile întunecate ale poporului său.
glas de profet între cei adormiți,
păstor rănit,
care nu și-a părăsit turma.
I s-au stins copiii -
și-a îngropat soția -
dar a rămas statornic,
în ogorul Tău,
scriind, plângând, rugându-se.
ci adevărul.
Nu a cerut odihnă,
ci putere să mai slujească.
Și Tu, Doamne, l-ai întărit.
L-ai purtat prin durere,
ca să-l îmbraci în lumină.
Astăzi ne plecăm frunțile
la mormântul său din Dumbrava,
ca la un altar tăcut,
unde învățăm că viața nu se măsoară în ani,
ci în cât de mult s-a mistuit pentru alții.
că prin el ai aprins focul unei renașteri,
că ne-ai arătat, prin viața lui,
cum se face din suferință lumină,
și din cuvânt - mântuire.
să nu ne rușinăm de Hristos,
să nu fugim de Cruce,
să nu tăcem când adevărul plânge.
căci a fost al Tău, și în viață, și în moarte,
și este al Tău în veci.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu