miercuri, 1 octombrie 2025

Resimţind acut vremelnicia

 

se-nclină
cumpăna toamnei
peste firavele noastre bucurii
 
octombrie
se furişează viclean
pe lângă noi
s-a sfârşit demult secerişul
cu incertitudinea preţului la pâine
„reformele”
ne-au lăsat cămările goale
inventarul nădejilor noastre
s-a terminat înainte de a începe
 
vremurile de cumpănă
aşază peste noi
năvod de griji
suntem prizioneri
la cumpăna vremii.

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

3 comentarii:

Camelia Tincă spunea...

O, de am ridica năvodul!
O poezie încercată, însă bravă.

Sorin M. spunea...

Cu versurile acestea de los mă mângâi de fiecare dată când mă gândesc la năvod

O, iată Doamne noaptea întreagă m-am trudit
dar luntrea mea e goală, nimic n-am pescuit.
Cu ce-am să Te întâmpin când ai să vii în zori
pe țărmul mării mele și-n luntre-ai să-mi cobori?

Cu fruntea asudată și trupul tremurând
încerc și-ncerc zadarnic de fiecare rând.
E marea agitată și vântul mi-e contrar
nădejdea-mi luminează din ce în ce mai rar.

... O, iată Doamne zorii - e vremea să Te-arați
mi-e inima mâhnită și ochii-nlăcrimați.
Tu vii... Și luntrea-i goală și nu știu ce să spun
că iată înainte eu n-am nimic să-Ți pun.

Dar când îmi vezi sudoarea și trupul istovit
de nici un dar din lume n-ai fi mai mulțumit.
Căci când cu toată truda nu pot ce-am vrut, Iisus
dorința de-a aduce e ca și cum aș fi adus!

Traian Dorz, din vol. "Cântări de Drum"

Camelia Tincă spunea...

Mulțumesc!