Psalm ( XLI )

 

Doamne,  
cum să vorbesc 
despre Athos  
când orice cuvânt 
se frânge  
înainte de a se rosti?  
Când sfințenia 
nu încape 
în fraze,  
iar istoria muntelui  
arde încă 
în tăcerea pietrei?

Când am pășit pe el,  
m‑am simțit ca un străin  
care ajunge 
pentru prima dată  
într-o casă 
ce‑i era deja acasă. 

La fiecare pas 
alt cer,  
altă mare,  
altă rană 
vindecată în lumină.

Și marea, 
Doamne,  
marea aceea 
când liniștită,
când învolburată,
îmi amintește 
că toți călătorim  
pe valuri 
ce nu ne ascultă,  
căutând limanul Tău,  
unde sufletul 
încetează să se teamă.

Pe munte, 
monahii Tăi,  
mărgăritare ascunse 
în lut,  
nu caută slavă,  
nici răsplată,  
ci chipul Tău  
în fiecare fir 
de iarbă,  
în fiecare om,  
în fiecare neputință  
transformată în rugăciune.

Ei duc lupte 
pe care nu le vede nimeni,  
dar din lupta lor 
se aprinde lumea,  
ca o candelă 
ce nu se stinge  
nici în prigoană,  
nici în uitare.

Și peste toate acestea,  
minunile Maicii Domnului 
binecuvântări trimise 
nu celor vrednici,  
ci celor care încă 
mai caută.

Doamne,  
primește și această căutare 
a mea,  
săracă în cuvinte,  
dar plină de dor,  
și lasă‑mă 
să mă apropii  
de taina 
muntelui Tău  
așa cum se apropie 
valul de țărm:  
mereu înfrânt,  
mereu întors,  
mereu chemat.

"Doamne 
Iisuse Hristoase 
Fiul lui Dumnezeu,  
miluiește-mă 
pe mine păcătosul!

Preasfântă Stăpână 
Născătoare de Dumnezeu, 
mântuiește-ne pe noi
și toată lumea Ta!"

Amin!

26.02.2027
Sorin Micuțiu