În locul unui grai cald,
mi-a rămas o tăcere rece,
un nod în suflet,
pierdut în adâncuri.
ci vinovăție-mi e tăcerea
căci am uitat să vorbesc,
am uitat să simt.
dar tăceam cu inima grea,
tăcerea-mi adâncea umbra păcatului.
iubirea mea,
erai acolo,
în spatele ușii închise,
în tăcerea ce mă sfâșiea-n două.
care-ți vorbește
mai mult decât pot rosti!
Iartă-mi cuvintele,
care îți spun atât de puțin,
deși inima-mi vrea
să plângă-n fața Ta!
care mă învață să fiu.
mulțumesc pentru răbdare,
pentru iubirea care mă așteaptă.
și voi învăța să vorbesc cu inima curată.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu