În trupul nostru
de humă și praf,
ascundem un viciu,
cu ochi de vultur,
cu inima arzând
de-o curiozitate crudă
privim spre semeni
să le vedem căderile,
ne hrănim din secrete,
din ascunse slăbiciuni,
ca lupii în noapte
pândim cu gânduri de iude
să adâncim durerea
sufletelor deja obosite.
judecăm fără drept,
disprețuim pe cel ce cade,
însetați de povești
ce nu ne aparțin
ne vindem sufletul
uitând că și noi
suntem din același lut,
același tainic cer
se ascunde și în inima noastră
că suntem toți oameni, frați,
fiecare cu crucea lui,
nevăzută și grea,
fiecare cu propriul mormânt.
să privim în oglindă,
nu prin ferestre
la vecini!
08.07.2024
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu