În adâncul cel mai tainic,
există un cuvânt –
o taină ascunsă,
ce nu poate fi șoptită,
nici scrisă,
nici măcar gândită.
E înrădăcinată-n suflet:
e frica,
e durerea,
e visul neîmplinit,
e tot ce n-a fost trăit.
E umbra din lumină,
e noaptea fără stele,
e cântecul mut al inimii,
e lacrima amară
strânsă-n tăcere.
Când vrei să-l prinzi în fraze,
se destramă-n neant,
se pierde în prezent,
ca o sămânță-n pământ
ce așteaptă răsăritul,
ca un ecou ce persistă,
ca o rană ce nu se închide,
ca un dor nesfârșit de a fi.
mai mult decât o mie de cuvinte,
găsindu-și glas
în gesturi,
în priviri,
în rugăciuni.
Căci uneori,
cuvântul nerostit
e cel mai viu.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu