În cleștii suferinței,
iubirea înflorește,
cu încredere deplină,
bătând ritmic și sincer.
Cleștii strâng,
dar nu o strivesc –
un duo perfect.
În brațele încrederii,
dragostea își găsește refugiul,
unde inima poate să bată liber.
Doar amintirile,
ca niște umbre,
se strecoară prin cleștii timpului
și șoptesc povești de altădată,
despre dragostea
și încrederea pierdute.
Ca o ceață deasă,
nostalgia se așează pe suflet,
dar inima știe:
adevărata dragoste
nu se stinge niciodată.
În adâncul inimii,
rămâne veșnic vie,
iubirea-i din Dumnezeu...
17.02.2025
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu